Rezultate principale (Dubitație,):
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. dubitation, lat. dubitatio)
1. exprimare a unei îndoieli, incertitudini, nesiguranţe în gândire.
2. figură retorică prin care oratorul arată că se îndoieşte de adevărul celor spuse de el, pentru a preveni obiecţiile; addubitaţie.
Rezultate secundare (Dubitație,):
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (lat. addubitatio)
1. figură retorică care afirmă pretinsa inabilitate a oratorului de a vorbi competent despre ceva; dubitaţie.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (lat. addubitatio)
1. figură retorică care afirmă pretinsa inabilitate a oratorului de a vorbi competent despre ceva; dubitaţie.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. dubitation, lat. dubitatio)
1. exprimare a unei îndoieli, incertitudini, nesiguranţe în gândire.
2. figură retorică prin care oratorul arată că se îndoieşte de adevărul celor spuse de el, pentru a preveni obiecţiile; addubitaţie.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (lat. diaporesis)