Dictionar

Rezultate principale (Dubitație,):

Dubitaţie

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. dubitation, lat. dubitatio)

1. exprimare a unei îndoieli, incertitudini, nesiguranţe în gândire.

2. figură retorică prin care oratorul arată se îndoieşte de adevărul celor spuse de el, pentru a preveni obiecţiile; addubitaţie.


Rezultate secundare (Dubitație,):

Addubitaţie

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (lat. addubitatio)

1. figură retorică care afirmă pretinsa inabilitate a oratorului de a vorbi competent despre ceva; dubitaţie.


Addubitaţie

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (lat. addubitatio)

1. figură retorică care afirmă pretinsa inabilitate a oratorului de a vorbi competent despre ceva; dubitaţie.


Dubitaţie

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. dubitation, lat. dubitatio)

1. exprimare a unei îndoieli, incertitudini, nesiguranţe în gândire.

2. figură retorică prin care oratorul arată se îndoieşte de adevărul celor spuse de el, pentru a preveni obiecţiile; addubitaţie.


Diaporiză

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (lat. diaporesis)

1. dubitație, perplexitate.