Rezultate principale (Dubiu.):
Parte de vorbire: s.
Origine: (lat. dubium)
1. îndoială, neîncredere; nesiguranţă.
Rezultate secundare (Dubiu.):
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. dubitatif, lat. dubitativus)
1. care exprimă o îndoială, un dubiu.
2. propoziţie ~ă (şi s. f.) = propoziţie care exprimă o îndoială, o nehotărâre, o nesiguranţă sau o bănuială cu privire la o acţiune.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. indubitable, lat. indubitabilis)
1. fără dubiu, neîndoios, cert, sigur.
Parte de vorbire: Traducere
Origine:
1. LAT dubius; controversus; incertus
3. EN doubtful; dubious; uncertain
4. DE zweifelhaft; unsicher; ungewiß; unbestimmt; fragwürdig; dubios
5. RU сомнительный; недостоверный
6. HU kétes, gyanús; bizonytalan
Parte de vorbire: Traducere
Origine:
4. DE zweifelhafter Name
6. HU kétes, kétséges, bizonytalan név