Dictionar

 

DUBLU-

Parte de vorbire:  prefix  
Etimologie: (fr. double-, cf. lat. duplus)

1. „dublu”.
 

dublu-cicero

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (după germ. Doppelcicero)

1. corp de literă de 24 de puncte tipografice (2 cicero).
 
 
 

dublucasetofon

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (după engl. double cassete /recorder/)

1. casetofon cu două casete, permițând copierea unei casete pe alta, fără a mai fi nevoie de un alt aparat.
 

alaun

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (germ. Alaun)

1. sulfat dublu al unui metal trivalent sau monovalent; sulfat dublu de aluminiu și potasiu; piatră-acră.
 

AMBI-

Parte de vorbire:  prefix  
Etimologie: (lat. ambo „doi, amândoi”)

1. „amândoi, împreună, dublu”.
 

AMFI- (1)

Parte de vorbire:  prefix  
Etimologie: (gr. amphi- „în mijloc, împrejur”)

1. „în două feluri, din ambele părți, dublu”.
 

amfibologic, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. amphibologique)

1. care include o amfibologie, un dublu sens; ambiguu; obscur.
2. (antonime) inechivoc, neechivoc, univoc.
 

amfibologie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. amphibologie, lat. amphibologia)

1. construcție defectuoasă care face ca o frază aibă un sens dublu, echivoc.