Dictionar

Rezultate principale (Duce):

Duce

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. duc, lat. dux, -cis)

1. conducător militar de trib la vechii germani.

2. nobil feudal.

3. titlu de nobleţe superior marchizului şi inferior prinţului.

4. titlu purtat de conducătorul unui ducat (1).


Rezultate secundare (Duce):

Abduce

Parte de vorbire: vb. tr.
Origine: (lat. abducere)

1. a duce (de undeva); a lua, a apuca altă cale.


Aduce

Parte de vorbire: vb.
Origine: (lat. adducere)

1. tr. (persoane sau lucruri) a lua ducând cu sine (undeva sau la cineva).

2. a apropia de corp sau de o parte a corpului.

3. a face capete o anumită direcție sau înclinație.

4. a face ajungă într-o anumită stare sau situație.

5. a face se producă; a provoca; a pricinui; a cauza.

6. a înfățișa spre examinare.

7. (expr.) a ~ (pe cineva) la sapă de lemn = a sărăci cu totul pe cineva.

8. (expr.) a ~ jertfă = a jertfi.

9. (expr.) a ~ la cunoștință = a înștiința.

10. (expr.) a ~ mulțumiri = a mulțumi.

11. (expr.) a ~ vorba (despre ceva sau despre cineva) = a pomeni (despre ceva sau despre cineva).

12. (expr.) a-și ~ aminte = a-și aminti.

13. intr. (precedat de prepoziția cu) a avea trăsături comune; a fi deopotrivă; a se potrivi; a semăna; a se asemăna.

14. (precedat de prepoziția a) a emana un miros specific (de obicei, neplăcut).


Arhiduce

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. archiduc, lat. archidux)

1. titlu purtat de prinţii fostei case imperiale a Austriei.


Conduce

Parte de vorbire: vb.
Origine: (lat. conducere)

1. tr. a îndruma un grup de oameni, o instituţie, o organizaţie.

2. (sport) a fi în fruntea clasamentului.

3. (fig. a dirija o discuţie; a călăuzi, a supraveghea desfăşurarea unei dezbateri.

4. a acompania, a însoţi pe cineva.

5. a dirija mişcarea, mersul unui vehicul; a şofa.

6. refl. a se comporta, a se orienta (după).


Deduce

Parte de vorbire: vb.
Origine: (lat. deducere, după fr. déduire)

1. a face o deducţie.


Ducesă

Parte de vorbire: s.
Origine: (după fr. duchesse)

1. soţia unui duce; femeie care stăpâneşte un ducat (I).


Abate (2)

Parte de vorbire: vb.
Origine: (lat. abbattere, fr. abattre)

1. (tr., intr., refl.) a (se) îndepărta de la direcția inițială sau normală.

2. (fig.) a (se) îndepărta de la o normă fixată, de la o linie de conduită, de gândire etc.

3. (refl.) (despre fenomene ale naturii, calamități, nenorociri) a se produce pe neașteptate (cu forță).

4. (refl.) a se năpusti (asupra).

5. (refl.) a se opri în treacăt undeva sau la cineva (părăsind drumul inițial).

6. (refl., intr.) a-i veni ideea, a-i trece prin minte; a i se năzări.

7. (tr.) a întrista, a deprima, a descuraja.

8. (tr.) a doborî, a culca la pământ.

9. (refl.) a cădea.


Abduce

Parte de vorbire: vb. tr.
Origine: (lat. abducere)

1. a duce (de undeva); a lua, a apuca altă cale.


Abductor

Parte de vorbire: adj., s.m.
Origine: (fr. abducteur, lat. abductor)

1. (muşchi) care produce abducţie.


Ablaţiune

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. ablation, lat. ablatio)

1. îndepărtare chirurgicală din corpul uman (o tumoare, un calcul, un organ bolnav); exereză, extirpare.

2. transportare a materialelor rezultate din dezagregarea rocilor.

3. reducere a masei unui gheţar sau a zăpezii prin topire şi evaporare.

4. fenomen fizic în urma căruia un meteorit, satelit etc., pierde din substanţă din cauza încălzirii sale până la incandescenţă.


Absorbitor, -oare

Parte de vorbire: adj., s.
Origine: (după fr. absorbeur)

1. adj. absorbant.

2. s.n. organ al unei instalaţii frigorifice în care se produce absorbţia agentului frigorigen.


Acarp, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. acarpe)

1. (despre plante) care nu produce fructe.