Parte de vorbire: s.n.
Origine: (lat. ductus)
1. (anat.) tub sau canal din corp.
Parte de vorbire: sufix
Origine: (lat. ductus)
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. adducte)
1. amestec cristalin în care o substanţă este înglobată în altă substanţă.
Parte de vorbire: s.
Origine: (engl. air-duct)
1. conductă specială pentru introducerea aerului în încăperi, instalaţii subterane etc.
Parte de vorbire: s.
Origine: (lat. aquaeductus)
1. sistem de construcţii şi instalaţii de transportare a apei de la locul de captare până la cel de consum.
Parte de vorbire: s.
Origine: (germ. Kondukt, lat. conductus)
1. formaţie anatomică în formă de canal sau de fir.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. ductile, lat. ductilis)
1. (despre metale, aliaje) care poate fi tras (trefilat) în fire subţiri.
Parte de vorbire: I. adj., II. s.m.
Origine: (fr. abducteur, lat. abductor)
1. (muşchi) care produce sau permite abducţia.
2. I. califică un mușchi care îndepărtează un membru de axul median al corpului.
3. II. mușchi care îndepărtează un membru de axul median al corpului sau două organe unul de celălalt.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. abduction, lat. abductio)
1. mişcare de îndepărtare a unui membru de planul de simetrie a corpului; (înv.) abducțiune.
2. (antonime) aducție, (înv.) aducțiune.
Parte de vorbire: adj., s.
Origine: (germ. abstrakt, lat. abstractus)
1. adj. gândit în mod separat de ansamblul concret, real.
2. în ~ = pe bază de deducţii logice; exprimat (prea) general, teoretic; (despre un proces de gândire) greu de înţeles; (mat.) număr ~ = număr căruia nu i se alătură obiectul numărat; artă ~ă = curent apărut în artele plastice europene la începutul sec. XX, care se caracterizează prin intelectualizarea, reducţia abstractă şi încifrarea imaginii; abstracţionism.
3. s. n. parte de vorbire provenită prin derivare cu sufixe sau prin conversiuni de la o altă parte de vorbire, având un sens abstract.
4. ~ verbal = substantiv care provine de la un verb, denumind acţiunea acestuia.
5. categorie filozofică desemnând cunoaşterea proprietăţilor esenţiale şi generale.
Parte de vorbire: s.
Origine: (acumula)
1. acţiunea de a (se) acumula.
2. proces economic complex constând în formarea şi utilizarea unei părţi din venitul societăţii pentru asigurarea reproducţiei lărgite.
3. ~ a capitalului = transformarea plusvalorii în capital; fond de ~ = parte a unui venit pentru acumulare; rata ~ării = raportul dintre fondul de acumulare şi venitul pe baza căruia se formează.
4. (geol.) proces de depunere a materialului transportat de agenţii geomorfologici.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. adducteur, lat. adductor)
1. (muşchi) care produce aducţie (1).
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. aéraulique)
1. știință care studiază scurgerea gazelor în conducte.