Dictionar

acampsie

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. acampsie, cf. gr. a „fără” + kamptein „a îndoi”)

1. (med.) rigiditate anormală a unei articulații, reducând sau împiedicând total flexiunea acesteia.
 

agamont

Parte de vorbire:  s.m.  
Etimologie: (fr. agamonte, lat. agamonta)

1. (biol.) individ format pe cale asexuată, producând agamociți.
 

amilobacter

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. amylobacter)

1. bacterie anaerobă care atacă amidonul, zahărul și celuloza, producând acidul butiric.
 

anahoret, -ă

Parte de vorbire:  s.m.f.  
Etimologie: (fr. anachorète, lat. anachoreta)

1. religios care duce, retras în singurătate, o viață de sobrietate și contemplare; eremit, pustnic, sihastru; (antonim) cenobit.
2. (prin ext.) om care trăiește departe de societate, ducând o viață austeră și virtuoasă.
 

anticiclon

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. anticyclone)

1. regiune în care presiunea atmosferică crește de la periferie spre centru și masele de aer au o mișcare divergentă, producând vreme senină.
 

apoplexie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. apoplexie, lat., gr. apoplexia)

1. pierdere totală a conștiinței, provocată de ruptura unui vas din creier, urmată de hemoragie.
2. boală a plantelor datorată căldurilor excesive, ducând la uscarea lor bruscă.