Dictionar

armoar

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. armoire)

1. dulap înalt închis cu una sau două uși și destinat depozitării lenjeriei, hainelor sau altor obiecte; șifonier.
 

bahut

Parte de vorbire:  s.n. (înv.)  
Etimologie: (fr. bahut)

1. cufăr mare din lemn căptușit adesea cu piele și accesorii, cu capac bombat, folosit în mod obișnuit în Evul Mediu pentru transport.
2. (prin ext.) dulap sau bufet de formă veche; scrin.
 

bancaizăn

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (germ. Bankeisen)

1. bucată de fier la bancul tâmplarului.
2. piesă de fier cu care se fixează în perete un dulap, o bibliotecă.
 

bibliotecă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. bibliotèque, lat. bibliotheca)

1. colecție de cărți, manuscrise, publicații periodice etc., aranjate și clasate într-o anumită ordine; instituție, local care o adăpostește.
2. mobilă, raft, dulap pentru păstrarea cărților.
3. nume dat unor colecții de tipărituri, identice ca aspect, care tratează teme dintr-un domeniu oarecare.
4. colecție de programe într-o unitate de informatică.
 

cartonieră

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. cartonnière)

1. cutie, dulap unde se păstrează fișe; cartotecă.
 

cartotecă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. cartothèque, germ. Kartothek, rus. kartoteka)

1. totalitatea fișelor de evidență la personalul sau materialele dintr-o întreprindere ori instituție.
2. cutie, dulap unde se păstrează fișe; cartonieră.