Dictionar

Rezultate secundare (Dulce):

Dulce (miros, gust)

Parte de vorbire: Traducere
Origine:

1. LAT dulcis; mitis

2. FR doux; douce; sucré (odeur ou saveur)

3. EN sweet; mild (odour or taste)

4. DE süß; mild (Geruch oder Geschmack)

5. RU слaдкий; мяrкий (зaпaх; вкус)

6. HU édes (szag, íz)


Dulceag

Parte de vorbire: Traducere
Origine:

1. LAT subdulcis

2. FR douceâtre

3. EN dulcious

4. DE süßlich

5. RU слaдковaтый

6. HU édeskés


Lăptucă dulce

Parte de vorbire: Traducere
Origine:

1. LAT Lactarius volemus

2. FR lactaire à lait abondant; lactaire orangé; vache; vachette; viau; vélo; rougeole a lait doux

3. EN orange-brown lactarius

4. DE Milchbrätling; Birnenmilchling; Brätling; Goldbrätling

5. RU подорешник; молочaй

6. HU kenyérgomba, kenyér tejelőgomba


Lemn-dulce

Parte de vorbire: s.n.
Origine: (cf. germ. Süßholz (= lemn dulce); it. radice dolce (= rădăcină dulce))

1. plantă erbacee cu flori albe sau albastre, a cărei rădăcină e întrebuințată la prepararea unor medicamente (Glycyrrhiza echinata); (reg.) plutitoare-dulce.

2. plantă erbacee, perenă, comună în sudul Europei și în Orient, ale cărei rădăcini cu gust dulce-amar constituie una din cele mai vechi mirodenii, utilizată pentru aromatizarea dulciurilor și a băuturilor (Glycyrrhiza glabra); răculeț.


Abioseston

Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. abioseston)

1. (biologie) mulțimea particulelor detritice suspendate în apă (sărată sau dulce); totalitatea componentelor moarte dintr-un seston; seston abiotic; tripton.


Anodont, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. anodonte)

1. adj. fără dinţi.

2. s. f. moluscă bivalvă de apă dulce cu şarniera fără dinţi.


Balsamic, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. balsamique)

1. care conține balsam; parfumat cu balsam sau evocând mirosul de balsam.

2. care ține de balsam, care se referă la balsam; (înv.) balsamiu.

3. care are o proprietate, virtute sau calitate analogă cu cea a balsamului.

4. (medicina) califică un medicament care este utilizat sau care este el însuși un balsam.

5. care calmează mucoasele inflamate și care frânează secrețiile abundente.

6. plantă = plantă care secretă balsam sau exală un miros plăcut.

7. oțet ~ = tip de oțet cu aromă dulce-acrișoară produs în Italia din must de struguri fiert.

8. (fig.) care vindecă bolile sufletului.


Bilharzie

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. bilharzie)

1. (zool.) vierme plat, trematod de aproximativ 12 mm, care trăiește în apă dulce si cauzează bilharzioza; schistozomă.


Blenie

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. blennie)

1. peşte de apă dulce calmă şi de litoral, cu capul mare şi corpul alungit.


Branhiopode

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. branchiopodes)

1. pl. subclasă de crustacee inferioare, de apă dulce, cu corpul segmentat, cu formaţii branhiale.