Rezultate secundare (Dulce.):
Parte de vorbire: Traducere
Origine:
2. FR doux; douce; sucré (odeur ou saveur)
3. EN sweet; mild (odour or taste)
4. DE süß; mild (Geruch oder Geschmack)
5. RU слaдкий; мяrкий (зaпaх; вкус)
Parte de vorbire: Traducere
Origine:
5. RU слaдковaтый
Parte de vorbire: Traducere
Origine:
2. FR lactaire à lait abondant; lactaire orangé; vache; vachette; viau; vélo; rougeole a lait doux
4. DE Milchbrätling; Birnenmilchling; Brätling; Goldbrätling
5. RU подорешник; молочaй
6. HU kenyérgomba, kenyér tejelőgomba
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (cf. germ. Süßholz (= lemn dulce); it. radice dolce (= rădăcină dulce))
1. plantă erbacee cu flori albe sau albastre, a cărei rădăcină e întrebuințată la prepararea unor medicamente (Glycyrrhiza echinata); (reg.) plutitoare-dulce.
2. plantă erbacee, perenă, comună în sudul Europei și în Orient, ale cărei rădăcini cu gust dulce-amar constituie una din cele mai vechi mirodenii, utilizată pentru aromatizarea dulciurilor și a băuturilor (Glycyrrhiza glabra); răculeț.
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. abioseston)
1. (biologie) mulțimea particulelor detritice suspendate în apă (sărată sau dulce); totalitatea componentelor moarte dintr-un seston; seston abiotic; tripton.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. anodonte)
2. s. f. moluscă bivalvă de apă dulce cu şarniera fără dinţi.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. balsamique)
1. care conține balsam; parfumat cu balsam sau evocând mirosul de balsam.
2. care ține de balsam, care se referă la balsam; (înv.) balsamiu.
3. care are o proprietate, virtute sau calitate analogă cu cea a balsamului.
4. (medicina) califică un medicament care este utilizat sau care este el însuși un balsam.
5. care calmează mucoasele inflamate și care frânează secrețiile abundente.
6. plantă ~ă = plantă care secretă balsam sau exală un miros plăcut.
7. oțet ~ = tip de oțet cu aromă dulce-acrișoară produs în Italia din must de struguri fiert.
8. (fig.) care vindecă bolile sufletului.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. bilharzie)
1. (zool.) vierme plat, trematod de aproximativ 12 mm, care trăiește în apă dulce si cauzează bilharzioza; schistozomă.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. blennie)
1. peşte de apă dulce calmă şi de litoral, cu capul mare şi corpul alungit.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. branchiopodes)
1. pl. subclasă de crustacee inferioare, de apă dulce, cu corpul segmentat, cu formaţii branhiale.