dulcoare

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (după it. dulciura)

1. dulceață, bunătate, blândețe.

melifluu, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. melliflu)

1. care are dulceața mierii.
2. care abundă în miere, care face miere.
3. (despre stil) curgător și armonios.
4. (depr.) care este fad, dulceag.

omletă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. omelette)

1. mâncare din ouă bătute și prăjite în grăsime.
2. preparat dulce din ouă, făină, lapte și zahăr, care se umple cu dulceață, fructe etc.

patiserie

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. pâtisserie)

1. pateuri, plăcinte etc. preparate dintr-un aluat fin și umplut cu carne, brânză, dulceață.
2. comerț, industrie de fabricație și vânzare de prăjituri.
3. magazin unde se desfășoară această activitate.

ruladă

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. roulade)

1. prăjitură de forma unui sul, umplută cu dulceață, cremă etc.
2. fel de mâncare din mușchi de vacă sau de porc umplut cu tocătură, ouă fierte etc. și rulat, care se coace în cuptor.
3. (muz.) ornament de coloratură, în ariile de operă și în tehnica de belcanto, din cântarea cu virtuozitate a mai multor note pe una și aceeași silabă.

tabletă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. tablette)

1. (ant.) placă ceramică pentru scris.
2. pastilă de consistență dură.
3. preparat alimentar uscat de formă plată.
4. (inform.) dispozitiv pentru introducerea manuală a imaginilor grafice în terminal de către utilizator.
5. specie publicistică înrudită cu pamfletul, caracterizată printr-o maximă comprimare, incisivitate și expresivitate; bilet.
6. șervețel bordat plasat sub bibelouri sau pe tăvile de servit cafea, dulceață etc.