Dictionar

Dulcicol, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (cf. lat dulcis „dulce”, colere „a locui”)

1. (biol.) care trăieşte în apele dulci, specific apelor dulci.


Dulcifer, -ă

Parte de vorbire: adj. (înv.)
Origine: (dulce + -ifer)

1. care îndulcește o mâncare, o băutură etc.


Dulcimer

Parte de vorbire: s.
Origine: (engl. dolcimer)

1. instrument medieval cu coarde ciupite sau lovite, un fel de ţiteră, strămoşul ţambalului, astăzi în perimetrul folkului.


Dulcinee

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. dulcinée)

1. (deseori depr.) femeie care inspiră o pasiune vie și romanescă; eroină a unui amor ridicol.


Anadrom, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. anadrome)

1. (bot.) orientat în sus, spre vârf.

2. (despre peşti) care trăieşte în mare, dar pentru reproducere urcă în apele dulci.


Aspergil

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. aspergillus, lat. aspergillum)

1. mucegai care se dezvoltă pe substanţe dulci.


Bentofite

Parte de vorbire: s.
Origine: (lat. benthophytae)

1. plante fixate pe fundul mărilor sau al apelor dulci.


Budincă

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr., engl. pudding)

1. preparat culinar, din făină (sau paste făinoase), orez, ouă, lapte, adesea îndulcit, servit la desert.

2. fel de mâncare din legume, brânză, copt în cuptor.


Calinerie

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. câlinerie)

1. cuvinte, maniere, expresii dulci și tandre, rezervate în general copiilor; dezmierdare, alintare, alint.

2. (antonime) bruscare, bruschețe, duritate.


Catadrom, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. catadrome)

1. (bot.) orientat în jos şi spre exterior.

2. (despre peşti) care trăieşte în apele dulci, dar coboară în mare pentru reproducere.