Dictionar

dulcicol, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (cf. lat dulcis „dulce”, colere „a locui”)

1. (biol.) care trăiește în apele dulci, specific apelor dulci.
 

dulcifer, -ă

Parte de vorbire:  adj. (înv.)  
Etimologie: (dulce + -ifer)

1. care îndulcește o mâncare, o băutură etc.
 

dulcimer

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (engl. dolcimer)

1. instrument medieval cu coarde ciupite sau lovite, un fel de țiteră, strămoșul țambalului, astăzi în perimetrul folkului.
 

dulcinee

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. dulcinée)

1. (deseori depr.) femeie care inspiră o pasiune vie și romanescă; eroină a unui amor ridicol.
 

anadrom, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. anadrome)

1. (bot.) orientat în sus, spre vârf.
2. (despre pești) care trăiește în mare, dar pentru reproducere urcă în apele dulci.
 

aspergil

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. aspergillus, lat. aspergillum)

1. mucegai care se dezvoltă pe substanțe dulci.
 

bentofite

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (lat. benthophytae)

1. plante fixate pe fundul mărilor sau al apelor dulci.
 

budincă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr., engl. pudding)

1. preparat culinar, din făină (sau paste făinoase), orez, ouă, lapte, adesea îndulcit, servit la desert.
2. fel de mâncare din legume, brânză, copt în cuptor.
 

calinerie

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. câlinerie)

1. cuvinte, maniere, expresii dulci și tandre, rezervate în general copiilor; dezmierdare, alintare, alint.
2. (antonime) bruscare, bruschețe, duritate.
 

catadrom, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. catadrome)

1. (bot.) orientat în jos și spre exterior.
2. (despre pești) care trăiește în apele dulci, dar coboară în mare pentru reproducere.