Parte de vorbire: s.n.
Origine: (engl., fr. blazer)
1. veston cu dungi colorate, purtat ca uniformă în unele colegii engleze, adesea cu un ecuson pe buzunarul de la piept.
2. jachetă sport de inspirație englezească din stofă, catifea etc.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. faille)
1. ţesătură cu firul foarte accentuat, formând dungi în relief.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. photopsie, cf. grec. phos „lumină” + ops „vedere”)
1. (med.) halucinație vizuală elementară, obținută prin excitația mecanică a receptorilor retinieni.
2. (med.) leziune a vederii în care se percep lumini, mici pete luminoase, dungi luminoase etc.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. frange)
1. fiecare dintre dungile alternativ luminoase şi întunecoase obţinute pe un ecran prin fenomenul de interferenţă luminoasă.
Parte de vorbire: s.
Origine: (germ. Gradel)
1. ţesătură albă de bumbac cu dungi în diagonală, pentru rufărie bărbătească.
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. maquereau)
1. pește de mare cu spatele albastru-verzui cu dungi negre, care se apropie de țărmuri primăvara și vara (Scomber scomber).
2. conservă din carnea acestui peşte.