Dictionar

Rezultate principale (Dur):

Dur

Parte de vorbire: adj.
Origine: (germ. dur, lat. durum)

1. (muz.) denumirea germană pentru major.

2. (antonim) moll.


Rezultate secundare (Dur):

Dur 2, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. dur, lat. durus)

1. (despre corpuri) tare, solid; greu de străpuns, de zgâriat.

2. consoană = consoană care nu are nici un element palatal în articulaţia ei.

3. (despre ape) cu mare proporţie de săruri de calciu şi magneziu.

4. (fig.) aspru; crud, brutal.


Dur; tare

Parte de vorbire: Traducere
Origine:

1. LAT durus

2. FR dur

3. EN hard

4. DE hart; grob

5. RU твёрдый

6. HU kemény, nyers, durva


Dura

Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. durer, lat. durare)

1. a ţine, a se desfăşura un anumit timp.

2. a dăinui, a persista, a fi rezistent, durabil.


Dura mater

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (lat. dura mater)

1. (anat.) meninge extern de natură fibroasă și foarte rezistent; pahimeninge.

2. (var.) duramater.


Durabil, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. durable, lat. durabilis)

1. care ţine mult timp; trainic, rezistent.


Durabilitate

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. durabilité, lat. durabilitas)

1. calitatea a ceea ce este durabil; trăinicie.

2. perioadă de timp cât poate fi utilizat un sistem tehnic.


Abces

Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. abcès, lat. abscessus)

1. (med.) colectare de puroi într-un ţesut sau organ.

2. (med.) colecție circumscrisă de puroi apărută în urma dezintegrării țesuturilor (necroză tisulară) sub acțiunea unor agenți microbieni sau parazitari.

3. ~ cald (sau acut) = ~ însoțit de durere cu caracter pulsatil și febră.

4. ~ rece = ~ cu evoluție îndelungată, caracterizat de absența inflamației.

5. ~ urinos = ~ produs prin infiltrația urinei în țesutul celular.


Abdominalgie

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. abdominalgie)

1. (med.) durere care apare între piept și regiunea pelviană; durere abdominală.


Abraziv, -ă

Parte de vorbire: adj., s.n. (pl. -e), s.m. (pl. -i)
Origine: (fr. abrasif)

1. (corp, material dur) care are proprietatea de a roade prin frecare.

2. (material) care, sub formă de granule, are însușirea de a tăia așchii dintr-un corp metalic sau ceramic.


Abreacţie

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. abréaction)

1. (psihan.) reapariţie bruscă a unor tensiuni emoţionale, regulate.

2. reacție de eliberare a unor tensiuni emoționale care altfel ar întreține conflictele psihice și ar genera tulburări durabile; reacție de apărare.

3. sin. catharsis.


Absenţă

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. absence, lat. absentia)

1. lipsa cuiva sau a ceva dintr-un loc; inexistenţă.

2. pierdere bruscă şi de scurtă durată a cunoştinţei.

3. (fig.) neatenţie, distracţie.


Absorbi

Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. absorber, lat. absorbere)

1. tr. a se îmbiba, a suge, a încorpora ceva.

2. a prelua cunoştinţe, idei, elemente specifice etc., asimilându-le în propria structură.

3. (despre corpuri poroase) a atrage în sine; a lăsa pătrundă în sine; a îmbiba.

4. (fig.) a preocupa intens.

5. refl. (fig.) a se cufunda în gânduri.

6. (fig.) a interesa foarte mult pe cineva; a preocupa.

7. fig. a preocupa în întregime; a captiva.