Rezultate principale (Dur;):
Parte de vorbire: adj.
Origine: (germ. dur, lat. durum)
1. (muz.) denumirea germană pentru major.
Rezultate secundare (Dur;):
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. dur, lat. durus)
1. (despre corpuri) tare, solid; greu de străpuns, de zgâriat.
2. consoană ~ă = consoană care nu are nici un element palatal în articulaţia ei.
3. (despre ape) cu mare proporţie de săruri de calciu şi magneziu.
4. (fig.) aspru; crud, brutal.
Parte de vorbire: Traducere
Origine:
Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. durer, lat. durare)
1. a ţine, a se desfăşura un anumit timp.
2. a dăinui, a persista, a fi rezistent, durabil.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (lat. dura mater)
1. (anat.) meninge extern de natură fibroasă și foarte rezistent; pahimeninge.
2. (var.) duramater.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. durable, lat. durabilis)
1. care ţine mult timp; trainic, rezistent.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. durabilité, lat. durabilitas)
1. calitatea a ceea ce este durabil; trăinicie.
2. perioadă de timp cât poate fi utilizat un sistem tehnic.
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. abcès, lat. abscessus)
1. (med.) colectare de puroi într-un ţesut sau organ.
2. (med.) colecție circumscrisă de puroi apărută în urma dezintegrării țesuturilor (necroză tisulară) sub acțiunea unor agenți microbieni sau parazitari.
3. ~ cald (sau acut) = ~ însoțit de durere cu caracter pulsatil și febră.
4. ~ rece = ~ cu evoluție îndelungată, caracterizat de absența inflamației.
5. ~ urinos = ~ produs prin infiltrația urinei în țesutul celular.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. abdominalgie)
1. (med.) durere care apare între piept și regiunea pelviană; durere abdominală.
Parte de vorbire: adj., s.n. (pl. -e), s.m. (pl. -i)
Origine: (fr. abrasif)
1. (corp, material dur) care are proprietatea de a roade prin frecare.
2. (material) care, sub formă de granule, are însușirea de a tăia așchii dintr-un corp metalic sau ceramic.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. abréaction)
1. (psihan.) reapariţie bruscă a unor tensiuni emoţionale, regulate.
2. reacție de eliberare a unor tensiuni emoționale care altfel ar întreține conflictele psihice și ar genera tulburări durabile; reacție de apărare.
3. sin. catharsis.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. absence, lat. absentia)
1. lipsa cuiva sau a ceva dintr-un loc; inexistenţă.
2. pierdere bruscă şi de scurtă durată a cunoştinţei.
3. (fig.) neatenţie, distracţie.
Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. absorber, lat. absorbere)
1. tr. a se îmbiba, a suge, a încorpora ceva.
2. a prelua cunoştinţe, idei, elemente specifice etc., asimilându-le în propria structură.
3. (despre corpuri poroase) a atrage în sine; a lăsa să pătrundă în sine; a îmbiba.
5. refl. (fig.) a se cufunda în gânduri.
6. (fig.) a interesa foarte mult pe cineva; a preocupa.
7. fig. a preocupa în întregime; a captiva.