Dictionar

Rezultate secundare (Durabil):

Durabil, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. durable, lat. durabilis)

1. care ţine mult timp; trainic, rezistent.


Durabilitate

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. durabilité, lat. durabilitas)

1. calitatea a ceea ce este durabil; trăinicie.

2. perioadă de timp cât poate fi utilizat un sistem tehnic.


Abreacţie

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. abréaction)

1. (psihan.) reapariţie bruscă a unor tensiuni emoţionale, regulate.

2. reacție de eliberare a unor tensiuni emoționale care altfel ar întreține conflictele psihice și ar genera tulburări durabile; reacție de apărare.

3. sin. catharsis.


Consfinţi

Parte de vorbire: vb.
Origine: (după fr. consacrer)

1. a da un caracter durabil; a consacra, a confirma.


Consolida

Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. consolider, lat. consolidare)

1. tr., refl. a face, a deveni tare, solid, durabil; a (se) întări, a (se) închega.

2. tr. a mări capacitatea de rezistenţă a unui sistem tehnic.


Duglas

Parte de vorbire: s.
Origine: (engl. douglas)

1. brad înalt, cu lemnul galben-roz până la brun-roşcat, durabil şi uşor de prelucrat.


Dura

Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. durer, lat. durare)

1. a ţine, a se desfăşura un anumit timp.

2. a dăinui, a persista, a fi rezistent, durabil.


Durabilitate

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. durabilité, lat. durabilitas)

1. calitatea a ceea ce este durabil; trăinicie.

2. perioadă de timp cât poate fi utilizat un sistem tehnic.