Parte de vorbire: adj., s.n.
Origine: (fr. analgésique)
1. I. care produce analgezie; care atenuează sau înlătură durerea.
2. stare ~ă = stare în care durerea nu este resimțită de pacient.
3. II. (farmacie) substanță, medicament folosit pentru a calma durerea.
Parte de vorbire: vb.
Origine: (după fr. analgésier)
1. a suprima, a atenua durerea printr-un analgezic.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. antalgique)
1. (medicament) care calmează, înlătură durerea; calmant.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. auto-analgésie)
1. metodă de analgezie generală prin care bolnavul îşi diminuează singur durerea, prin inhalaţia analgezicului; analgezie controlată de pacient.
Parte de vorbire: I. adj., II. s.n.
Origine: (fr. calmant)
1. (medicament, procedeu) care suprimă durerile; tranchilizant.
2. I. care calmează, în sens fizic sau în sens moral.
3. (med.) care atenuează iritațiile țesuturilor; care ușurează efectele bolii, durerii fizice sau excitației nervoase; analgezic, sedativ.
4. II. remediu care calmează durerea sau excitația nervoasă.
5. (antonime) agasant, angoasant, enervant, excitant, iritant.
Parte de vorbire: I. adj., II. s.n.
Origine: (fr. céphalalgique)
1. I. referitor la cefalalgie, la durerea de cap.
2. (medicament) contra durerilor de cap.