Parte de vorbire: s.
Origine: (algo- + -timie)
1. repercusiune afectivă a durerii.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. anodynie)
1. (med.) insensibilitate la durere, lipsă a durerii (păstrând însă celelalte sensibilități: tactilă, termică).
Parte de vorbire: I. adj., II. s.n.
Origine: (fr. calmant)
1. (medicament, procedeu) care suprimă durerile; tranchilizant.
2. I. care calmează, în sens fizic sau în sens moral.
3. (med.) care atenuează iritațiile țesuturilor; care ușurează efectele bolii, durerii fizice sau excitației nervoase; analgezic, sedativ.
4. II. remediu care calmează durerea sau excitația nervoasă.
5. (antonime) agasant, angoasant, enervant, excitant, iritant.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. dolorisme)
1. doctrină care atribuie o valoare morală şi intelectuală bolii sau durerii.
Parte de vorbire: s.m.f.
Origine: (hipno- + terapeut)
1. medic specialist în somnoterapie.
2. medic sau persoană specializată în îngrijirea, tratamentul și ameliorarea durerii prin hipnoză.
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (it. lamento)
1. (muz.) piesă vocală în vechea operă italiană, cu caracter trist, tânguitor.
2. (etnologie) practica folclorică a „bocitului”, ritual larg răspândit în toate colțurile lumii, constând în a exprima durerea pentru moartea unei persoane în forme stabilite tradițional (plânsete, strigăte et cetera).
3. (la pl.) expresie insistentă a durerii; lamentaţie; plânsete.