Dictionar

algotimie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (algo- + -timie)

1. repercusiune afectivă a durerii.
 

anodinie

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. anodynie)

1. (med.) insensibilitate la durere, lipsă a durerii (păstrând însă celelalte sensibilități: tactilă, termică).
 

calmant, -ă

Parte de vorbire:  I. adj., II. s.n.  
Etimologie: (fr. calmant)

1. (medicament, procedeu) care suprimă durerile; tranchilizant.
2. I. care calmează, în sens fizic sau în sens moral.
3. (med.) care atenuează iritațiile țesuturilor; care ușurează efectele bolii, durerii fizice sau excitației nervoase; analgezic, sedativ.
4. II. remediu care calmează durerea sau excitația nervoasă.
5. (antonime) agasant, angoasant, enervant, excitant, iritant.
 

dolorism

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. dolorisme)

1. doctrină care atribuie o valoare morală și intelectuală bolii sau durerii.
 

hipnoterapeut, -ă

Parte de vorbire:  s.m.f.  
Etimologie: (hipno- + terapeut)

1. medic specialist în somnoterapie.
2. medic sau persoană specializată în îngrijirea, tratamentul și ameliorarea durerii prin hipnoză.
 

lamento, -uri

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (it. lamento)

1. (muz.) piesă vocală în vechea operă italiană, cu caracter trist, tânguitor.
2. (etnologie) practica folclorică a „bocitului”, ritual larg răspândit în toate colțurile lumii, constând în a exprima durerea pentru moartea unei persoane în forme stabilite tradițional (plânsete, strigăte et cetera).
3. (la pl.) expresie insistentă a durerii; lamentație; plânsete.