Rezultate principale (Dus):
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. douche, rus. duş)
1. tub (dintr-o instalaţie de baie) prevăzut cu o pâlnie din care ţâşneşte apa prin nişte găuri mici.
2. ţâşnitură, stropitură de apă de la un duş; (p. ext.) spălare prin acest mijloc.
3. (fig. vorbă, veste neplăcută, venită pe neaşteptate.
Rezultate secundare (Dus):
Parte de vorbire: s.
Origine: (lat. cadus, gr. kados)
1. vas mare pentru conservarea vinului, a untdelemnului etc. la greci şi la romani.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. doucine)
1. mulură cu dublă curbură, concavă la partea de sus şi convexă la bază, la cornişe şi socluri.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. doucissage)
1. lustruire prin frecare, prin şlefuire a oglinzilor, a metalelor.
Parte de vorbire: adv.
Origine: (dușman + -ește)
1. în mod dușmănos; neprietenește, (înv.) vrăjmășește.
Parte de vorbire: s.n. inv. (reg.)
Origine: (fund + uș)
1. fundament, început, origine.
2. (expr.) din ~ = din moși-strămoși.
Parte de vorbire: s.m.
Origine: (gard + -uș)
2. (reg.) partea bătută cu scânduri de la pridvor.
3. (reg.) nume al unui joc de copii.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (it. abbazia)
1. instituție religioasă, cu statut special, condusă de un abate sau de o abatesă și care depinde de un episcop sau direct de Papă.
2. mănăstire catolică cu proprietăți și venituri condusă de un abate.
3. mănăstire catolică unde se află această instituție.
4. stăreție.
5. titlu cu domeniu ecleziastic atribuit unui abate.
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. abcès, lat. abscessus)
1. (med.) colectare de puroi într-un ţesut sau organ.
2. (med.) colecție circumscrisă de puroi apărută în urma dezintegrării țesuturilor (necroză tisulară) sub acțiunea unor agenți microbieni sau parazitari.
3. ~ cald (sau acut) = ~ însoțit de durere cu caracter pulsatil și febră.
4. ~ rece = ~ cu evoluție îndelungată, caracterizat de absența inflamației.
5. ~ urinos = ~ produs prin infiltrația urinei în țesutul celular.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: ( fr. aberration, lat. aberratio)
1. abatere de la normal sau corect; (prin ext.) idee, noţiune, comportament; aberanţă; absurditate.
2. (biol.) abatere de la tipul normal al speciei.
3. (bot.) abatere importantă faţă de tip; formă rezultată pe cale de mutaţie.
4. (fiz.) formare a unei imagini produse într-un sistem optic.
5. ~ cromozomială = modificare a numărului de cromozomi caracteristici speciei.
6. ~ cromatică = defect al imaginilor produse de lentile, constând în formarea de irizaţii pe marginea imaginilor.
7. unghi format de direcţia adevărată şi de cea aparentă din care este văzut un astru de pe Pământ.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. abiose)
1. stare a unui corp abiotic; stare lipsită de viață.
2. conservare a produselor alimentare prin distrugerea microorganismelor.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. ablution, lat. ablutio)
1. spălare a corpului, prescrisă de unele religii orientale şi la catolici, pentru purificare.
4. eroziune exercitată de curenţii marini de adâncime.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. abnégation, lat. abnegatio)
1. devotament dus până la sacrificiu; abnegare.
2. devotament până la jertfire de sine față de o cauză sau de o persoană.
3. sacrificiu voluntar; renunțare voluntară la ceva scump; abandonare, renunțare.