Dictionar

Rezultate principale (Dus):

Duş

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. douche, rus. duş)

1. tub (dintr-o instalaţie de baie) prevăzut cu o pâlnie din care ţâşneşte apa prin nişte găuri mici.

2. ţâşnitură, stropitură de apă de la un duş; (p. ext.) spălare prin acest mijloc.

3. (fig. vorbă, veste neplăcută, venită pe neaşteptate.


Rezultate secundare (Dus):

Cadus

Parte de vorbire: s.
Origine: (lat. cadus, gr. kados)

1. vas mare pentru conservarea vinului, a untdelemnului etc. la greci şi la romani.


Dusină

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. doucine)

1. mulură cu dublă curbură, concavă la partea de sus şi convexă la bază, la cornişe şi socluri.


Dusisaj

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. doucissage)

1. lustruire prin frecare, prin şlefuire a oglinzilor, a metalelor.


Funduș

Parte de vorbire: s.n. inv. (reg.)
Origine: (fund + uș)

1. fundament, început, origine.

2. (expr.) din ~ = din moși-strămoși.


Gărduș

Parte de vorbire: s.m.
Origine: (gard + -uș)

1. gard mic, gărduț.

2. (reg.) partea bătută cu scânduri de la pridvor.

3. (reg.) nume al unui joc de copii.

4. (var.) gârduș.


Lichidus

Parte de vorbire: s.
Origine: (lat. liquidus)

1. curbă ~ (şi s. n.) = loc geometric al punctelor de început de solidificare într-o diagramă de echilibru a unui sistem fizico-chimic binar.


Abaţie

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (it. abbazia)

1. instituție religioasă, cu statut special, condusă de un abate sau de o abatesă și care depinde de un episcop sau direct de Papă.

2. mănăstire catolică cu proprietăți și venituri condusă de un abate.

3. mănăstire catolică unde se află această instituție.

4. stăreție.

5. titlu cu domeniu ecleziastic atribuit unui abate.


Abces

Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. abcès, lat. abscessus)

1. (med.) colectare de puroi într-un ţesut sau organ.

2. (med.) colecție circumscrisă de puroi apărută în urma dezintegrării țesuturilor (necroză tisulară) sub acțiunea unor agenți microbieni sau parazitari.

3. ~ cald (sau acut) = ~ însoțit de durere cu caracter pulsatil și febră.

4. ~ rece = ~ cu evoluție îndelungată, caracterizat de absența inflamației.

5. ~ urinos = ~ produs prin infiltrația urinei în țesutul celular.


Aberaţie

Parte de vorbire: s.f.
Origine: ( fr. aberration, lat. aberratio)

1. abatere de la normal sau corect; (p. ext.) idee, noţiune, comportament; aberanţă; absurditate.

2. (biol.) abatere de la tipul normal al speciei.

3. ~ cromozomială = modificare a numărului de cromozomi caracteristici speciei.

4. (bot.) abatere importantă faţă de tip; formă rezultată pe cale de mutaţie.

5. (fiz.) formare a unei imagini produse într-un sistem optic.

6. ~ cromatică = defect al imaginilor produse de lentile, constând în formarea de irizaţii pe marginea imaginilor.

7. unghi format de direcţia adevărată şi de cea aparentă din care este văzut un astru de pe Pământ.


Abioză

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. abiose)

1. stare a unui corp abiotic.

2. stare lipsită de viață.

3. conservare a produselor alimentare prin distrugerea microorganismelor.


Abluţiune

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. ablution, lat. ablutio)

1. spălare a corpului, prescrisă de unele religii orientale şi la catolici, pentru purificare.

2. purificare religioasă.

3. (fam.) îmbăiere prin duş.

4. eroziune exercitată de curenţii marini de adâncime.


Abnegaţie

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. abnégation, lat. abnegatio)

1. devotament dus până la sacrificiu; abnegare.

2. devotament până la jertfire de sine față de o cauză sau de o persoană.

3. sacrificiu voluntar; renunțare voluntară la ceva scump; abandonare, renunțare.