Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. antipodaire)
1. (mat.) curbă a cărei podară în raport cu un punct este o curbă dată.
Parte de vorbire: s.m.f.
Origine: (dărâma + -ător)
1. persoană care dărâmă; demolator.
Parte de vorbire: s.
Origine: (după fr. podaire)
1. curbă plană, loc geometric al picioarelor perpendicularelor coborâte dintr-un punct fix pe tangentele la o curbă dată.
Parte de vorbire: I. s.m.f., II. s.m.
Origine: (fr. acolyte, lat. acolythus, gr. akolythos)
1. I. persoană care urmează îndeaproape ideile cuiva.
2. persoană care ajută pe cineva într-o acţiune (reprobabilă); complice.
3. II. ajutor al preotului în cultul catolic.
4. divinitate secundară care însoțește o divinitate principală.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. adhérence, lat. adhaerentia)
2. bridă.
3. (fiz.) forţă care menţine alăturate două corpuri în contact.
4. (constr.) fenomen de legătură între beton şi oţel.
5. (metal.) fenomen de prindere pe suprafaţa pieselor turnate a unor cruste, care provoacă defecte.
6. aderare, solidarizare conştientă.
7. (bot.) concreştere intimă şi secundară, necongenitală, a organelor similare învecinate, obişnuit separate (frunze, petale, antere).
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr., lat. alcyon)
3. animal marin care formează colonii de mici polipi.
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. embranchement)
1. ramificație secundară a unei linii ferate, a unei conducte de canalizare et cetera; branşament.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. antipodaire)
1. (mat.) curbă a cărei podară în raport cu un punct este o curbă dată.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. apophyse, gr. apophysis, excrescenţă)
1. proeminenţă a unui os.
2. umflătură la baza unei capsule.
3. ramură secundară a unei roci eruptive.
4. mulură concavă care marchează legătura dintre fusul unei coloane şi baza ei.