deformant, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. déformant)

1. care deformează; care determină o deformare.

distorsionant, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (distorsiona + -ant)

1. care produce distorsiuni.
2. (despre aparate) care deformează.

indeformabil, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. indéformable)

1. care nu se deformează; nedeformabil.
2. (antonime) deformabil, elastic, flexibil.

rezistență

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (it. resistenza, fr. résistance)

1. proprietate a unui material de a rezista forțelor (solicitărilor) exterioare care tind să-l deformeze sau să-l rupă.
2. ~a materialelor = disciplină care studiază stările de tensiune și de deformație ale corpurilor solide sub acțiunea forțelor exterioare.
3. forță care se opune efectului unei alte forțe.
4. obișnuință a microbilor cu medicamentul administrat, datorită abuzului de antibiotice.
5. forță opusă de un conductor la trecerea curentului electric prin el.
6. rezistor.
7. putere de a rezista la o boală, la oboseală etc.
8. împotrivire, opoziție; (spec.) respingere a atacurilor inamicului.
9. piedică, obstacol, greutate.
10. mișcare a patrioților care, în țările ocupate de dușmani au luptat împotriva cotropitorilor și a politicii de colaborare cu aceștia; formă de luptă împotriva regimului totalitar comunist.

rigid, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. rigide, lat. rigidus)

1. (despre corpuri) care nu se deformează sub acțiunea forțelor exterioare; lipsit de flexibilitate; țeapăn.
2. (tehn.; despre piese, legături) fix, imobil.
3. (fig.) care nu admite abateri; sever, neînduplecat, intransigent.

termorezistent, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. thermorésistent)

1. rezistent la temperaturi înalte sau la presiune; care nu se deformează sub acțiunea căldurii.