Parte de vorbire: s.m.f.
Origine: (dărâma + -ător)
1. persoană care dărâmă; demolator.
Parte de vorbire: s.
Origine: (engl. atephobia)
1. teamă patologică de ruine, de dărâmături.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (v. risipi)
1. acțiunea de a irosi (bani, o avere, un patrimoniu) în cheltuieli dezordonate, inutile, excesive; rezultatul acestei acțiuni.
2. împrăștiere, răspândire, dispersare.
6. (fig.) destrămare, spulberare, îndepărtare.
7. (fig.) faptul de a irosi ceva (forțele, facultățile, timpul, viața, etc.) prin folosire dezordonată, fără profit; rezultatul acestei acțiuni.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (v. demola)
1. care a fost supus demolării; dărâmat.
2. (fig) distrus; foarte obosit.
Parte de vorbire: prefix
Origine: (gr. khledos „dărâmătură”)
1. „dărâmătură, teren necultivat”.