Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. accident, lat. accidens)
1. s. n. eveniment întâmplător şi neprevăzut, cu consecinţe dăunătoare.
2. ridicătură, adâncitură a unui teren.
3. însuşire a unui lucru, fenomen nelegată de esenţa lui.
4. ~ fonetic = modificare fonetică întâmplătoare (asimilaţia, epenteza, metateza).
5. s. m. alteraţie.
Parte de vorbire: s.
Origine: (amenaja)
1. acţiunea de a amenaja; organizare.
2. totalitatea lucrărilor care urmăresc combaterea acţiunilor dăunătoare sau valorificarea potenţialului unui curs de apă.
3. îngrijire raţională pentru punerea în valoare a pădurilor.
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. assassinat, it. assassinato)
1. acțiunea de a asasina, de a provoca intenționat moartea cuiva; omor cu premeditare.
2. (fig.) acțiune profund dăunătoare; distrugere, ruină morală.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. calcidides)
1. pl. familie de insecte himenoptere mici, viu colorate, ale căror larve trăiesc ca paraziţi în ouăle şi în larvele unor insecte dăunătoare.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. contagion, lat. contagio)
2. (fig.) influenţă dăunătoare (asupra unui grup de oameni).
Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. dératiser)
1. a stârpi rozătoarele dăunătoare (şoareci, şobolani etc.).