Rezultate secundare (E):
(ciuperci) zaharomicete
Parte de vorbire: Traducere
Origine:
4. DE Sacchromyceten; Sacchromyzeten; Hefepilze
5. RU дрожжевые rрибы; сaхaромицеты ,
6. HU élesztőgombák, erjesztő gombák
(con) dolore
Parte de vorbire: adv.
Origine: (it. [con] dolore)
1. (muzică; ca indicație de execuție) (a fi interpretat) într-o manieră tristă; cu durere, doloroso, dolente.
-ACRIE
Parte de vorbire: sufix
Origine: (gr. akros „ascuțit”)
-acuzie
Parte de vorbire: elem.
Origine: (fr. -acousie, cf. gr. akousis)
-adelfie
Parte de vorbire: elem.
Origine:
1. v. adelf(o)-.
-adenie
Parte de vorbire: elem.
Origine:
A-, AN-
Parte de vorbire: prefix
Origine: (fr. a-, an-, cf. gr. a-, an-, fără, lipsit de)
Aalenian, -ă
Parte de vorbire: I. adj., II. s.n.
Origine: (fr. aalénien)
1. I. din primul etaj al jurasicului mediu (sau ultimul al jurasicului inferior).
2. care aparține aalenianului, specific aalenianului; care se referă la această perioadă.
3. II. primul etaj al jurasicului mediu sau ultimul etaj al jurasicului inferior.
AB-, ABS-
Parte de vorbire: prefix
Origine: (fr. ab-, abs-, cf. lat. ab, abs „departe de”)
1. îndepărtare, separare, lipsă.
Abac
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. abaque, lat. abacus)
1. instrument de calculat din bile care se pot deplasa pe vergele orizontale paralele.
2. tabel sau diagramă care permite rezolvarea rapidă a unor calcule.
3. (matematică) diagramă sau grafic care oferă, prin lectură simplă, rezolvarea aproximativă a unei probleme numerice; nomogramă.
Abaca
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr., sp. abaca, cf. tagalog. abaka)
1. bananier din Filipine, care are fructele necomestibile și pețiolurile frunzelor lungi din care se obțin fibre textile.
2. fibră textilă obținută din pețiolurile frunzelor acestui bananier; cânepă de Manilla.
Abacă
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. abaque, lat. abacus)
1. (arhitectură) partea superioară a capitelului unei coloane; placă de piatră care formează partea superioară a capitelului unei coloane și pe care se sprijină arhitrava.
2. (matematică) sistem de linii înscrise într-un plan, care corespund unei ecuații; nomogramă.
3. (fizică) reprezentare geometrică și algebrică a unui spectru luminos