Dictionar

(ciuperci) zaharomicete

Parte de vorbire: Traducere
Origine:

1. LAT Saccharomycetes

2. FR saccharomycètes

3. EN saccharomycetes

4. DE Sacchromyceten; Sacchromyzeten; Hefepilze

5. RU дрожжевые rрибы; сaхaромицеты ,

6. HU élesztőgombák, erjesztő gombák

(con) dolore

Parte de vorbire: adv.
Origine: (it. [con] dolore)

1. (muzică; ca indicație de execuție) (a fi interpretat) într-o manieră tristă; cu durere, doloroso, dolente.

-ACRIE

Parte de vorbire: sufix
Origine: (gr. akros „ascuțit”)

1. „vârf, extremitate”.

-ACUZIE

Parte de vorbire: sufix
Origine: (fr. -acousie, cf. gr. akousis „auz”)

1. „auz, sunet, audiţie”.

-ADELFIE

Parte de vorbire: sufix
Origine: (grec. adelphos „frate”)

1. „concreștere, înfrățire, sudare”.

-ADENIE

Parte de vorbire: sufix
Origine: (grec. aden, adenos „glandă”)

1. „glandă, ganglion”.

A-, AN-

Parte de vorbire: prefix
Origine: (fr. a-, an-, cf. gr. a-, an- „fără, lipsit de”)

1. privativ, negativ.

2. fără, lipsit de.

Aalenian, -ă

Parte de vorbire: I. adj., II. s.n.
Origine: (fr. aalénien)

1. I. din primul etaj al jurasicului mediu (sau ultimul al jurasicului inferior).

2. care aparține aalenianului, specific aalenianului; care se referă la această perioadă.

3. II. primul etaj al jurasicului mediu sau ultimul etaj al jurasicului inferior.

AB-, ABS-

Parte de vorbire: prefix
Origine: (fr. ab-, abs-, cf. lat. ab, abs „departe de”)

1. îndepărtare, separare, lipsă.

Abac

Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. abaque, lat. abacus)

1. instrument de calculat din bile care se pot deplasa pe vergele orizontale paralele.

2. tabel sau diagramă care permite rezolvarea rapidă a unor calcule.

3. (matematică) diagramă sau grafic care oferă, prin lectură simplă, rezolvarea aproximativă a unei probleme numerice; nomogramă.

Abaca

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr., sp. abaca, cf. tagalog. abaka)

1. bananier din Filipine, care are fructele necomestibile și pețiolurile frunzelor lungi din care se obțin fibre textile.

2. fibră textilă obținută din pețiolurile frunzelor acestui bananier; cânepă de Manilla.

Abacă

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. abaque, lat. abacus)

1. (arhitectură) partea superioară a capitelului unei coloane; placă de piatră care formează partea superioară a capitelului unei coloane și pe care se sprijină arhitrava.

2. (matematică) sistem de linii înscrise într-un plan, care corespund unei ecuații; nomogramă.

3. (fizică) reprezentare geometrică și algebrică a unui spectru luminos

4. (var.) (s.n.) abac.