Parte de vorbire: nume propriu
Origine: (fr. Art nouveau)
1. mișcare artistică de la sfârșitul secolului al XIX-lea și începutul secolului al XX-lea, referitoare la pictură, arhitectură și artele decorative, caracterizată prin estetica liniilor curbe.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. escabeau)
1. scăunaş de bucătărie (fără braţe şi spătar); taburet.
2. scară mică, portativă.
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. adamisme)
1. doctrină a unor eretici din primele secole ale creştinismului, care apăreau goi în adunări; doctrina adamiților.
2. orientare în cadrul akmeismului, care manifesta preferinţa pentru elementul biologic primitiv.
Parte de vorbire: s.
Origine: (it. addio)
1. rămas bun! rămâi cu bine! o (s. n.) a-şi lua ~ (de la ceva) = a socoti ceva ca pierdut pentru totdeauna.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. agnatique)
2. (ist.) normă ~ă = normă potrivit căreia demnităţile dinastice nu reveneau moştenitorilor direcţi, ci numai rudelor masculine celor mai în vârstă.
Parte de vorbire: adj. invar.
Origine: (anti- + apartheid)
1. care se opune sau este îndreptat împotriva politicii de apartheid (regim sud-african în care oamenii de diferite rase erau ținuți separați, iar oamenii albi aveau mai multe drepturi și avantaje); nediscriminatoriu.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr apaturies, lat., gr. apaturia)
1. pl., (ant.) sărbători solemne în cinstea zeiţei Venus, care aminteau vechea organizare a Atenei.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. apocryphe, lat. apocryphus)
1. adj. (despre documente, scrieri) atribuit în mod fals unui alt autor; neautentic.
2. s. n. scriere religioasă nerecunoscută de canoane.