Dictionar

Alcaliemie

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (germ. Alkaliämie)

1. (med.) perturbarea echilibrului acidobazic din organism printr-o alcalinitate excesivă; alcaloză.

2. (antonim) acidoză.


Alcaloză

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. alcalose)

1. perturbare a echilibrului acidobazic din organism; alcaliemie.


Antiizostatic, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (anti- + izostatic)

1. (despre fenomene) care acţionează în sensul deranjării echilibrului izostatic al scoarţei terestre.


Compensare

Parte de vorbire: s.
Origine: (compensa)

1. acţiunea de a (se) compensa.

2. restabilire a echilibrului proceselor psihofiziologice prin reacţii sau impulsuri orientate în sens opus.

3. mecanism biologic de menţinere şi redresare a funcţiilor vitale ale organismului, în cazul lezării sau îndepărtării unor organe ori părţi anatomice.

4. operaţie comercială, constând dintr-un schimb echivalent de mărfuri şi servicii între vânzător şi cumpărător, fără utilizarea mijloacelor de plată.

5. operaţie financiară prin care se reglează raportul dintre vânzare şi puterea de cumpărare.

6. retribuţie pentru un drept nefolosit.

7. reducere sau anulare a tensiunii electrice aplicate unui circuit prin introducerea unei tensiuni electromotoare suplimentare.


Deflaţie

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. déflation)

1. ansamblu de măsuri economice luate în scopul combaterii inflaţiei, al corectării dezechilibrului balanţei de plăţi.

2. spulberarea de către vânt a nisipurilor provenite din dezagregarea rocilor de la suprafaţa pământului.


Disglobulinemie

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. dysglobulinémie)

1. perturbaţie a echilibrului între diferitele globuline ale plasmei sangvine.