Dictionar

echipaj

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. équipage)

1. personalul unei (aero)nave, al unui tanc etc.
2. grup de elevi care participă la un concurs, reprezentând școala, orașul etc.
3. termen comun pentru partea fixă ori pentru cea mobilă a unui instrument.
4. trăsură de lux trasă de cai; caleașcă.
 

amarina

Parte de vorbire:  vb. tr.  
Etimologie: (fr. amariner)

1. a instrui echipajul unei nave pentru serviciul la bord; a obișnui cu meseria de marinar sau, mai general, a obișnui cu marea; a amariniza.
 

astronaut, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. astronaute)

1. membru al echipajului unei nave cosmice; cosmonaut.
 

aviator, -oare

Parte de vorbire:  s.m.f.  
Etimologie: (fr. aviateur)

1. cel care pilotează un avion, care face parte din echipajul acestuia.
 

aviofon

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. aviophone)

1. tub acustic care permite membrilor echipajului de la bordul unui avion să comunice între ei.
 

baraterie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. baraterie)

1. prejudiciu adus unei nave prin încălcarea intenționată a îndatoririlor de către comandant sau echipaj.
 

bastingaj

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. bastingage)

1. cheson (2) la bordul unei nave, în care se păstrează hamacele și alte materiale ale echipajului.