adaptare

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (vb. adapta, lat. adaptatio)

1. acţiunea de a (se) adapta; adaptaţie.
2. deprindere cu noi condiții (de viață, de muncă etc.); acomodare.
3. modificare a unei opere pentru a trece dintr-un gen în altul; transpunere în formă scenică, radiofonică sau cinematografică a unei opere literare.
4. (bot.) modificările morfologice şi fiziologice ale plantei pentru a face faţă condiţiilor de mediu schimbat.
5. ~ la utilizator = adaptarea echipamentelor produse în serie la cerințele specifice ale unui utilizator; particularizare, personalizare.
6. (antonime) inadaptare, neadaptare.

biotehnician

Parte de vorbire:  s.m.f.  
Etimologie: (bio- + tehnician, cf. fr. biotechnicien)

1. specialist în biotehnică.
2. persoană responsabilă de operarea și întreținerea echipamentelor sanitare utilizate în spitale și clinici.

craniografie

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. craniographie)

1. (med.) radiografie a craniului, realizată cu ajutorul unei substanțe de contrast; craniogramă.
2. (med.) radiografia craniului și mandibulei efectuată cu echipamente standard sau specializate, cum ar fi craniograful sau cefalostatul.

desanta

Parte de vorbire:  vb. tr.  
Etimologie: (după engl. descent)

1. (despre trupe, echipamente etc.) a coborî cu parașuta; a lansa.

fotolaborator

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (foto- + laborator)

1. laborator în care se realizează operații precum developarea filmelor sau imprimarea fotografiilor pe hârtie fotografică, folosind echipamente automatizate sau tradiționale; laborator fotografic.

gondolă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (it. gondola, fr. gondole)

1. barcă venețiană lungă, cu fundul plat, încovoiată la proră și la pupă, care se manevrează cu o singură vâslă, în picioare.
2. locaș în care se plasează motorul avionului atunci când se găsește în fuzelaj sau echipamentele unui vehicul orbital.
3. ~ de dirijabil = nacelă.
4. tonetă rotundă care servește la prezentarea mărfurilor într-un magazin.