Parte de vorbire: s., interj.
Origine: (fr. clac)
1. interj. termen folosit de operatorul de sunet în filmările cinematografice pentru a indica faptul că echipamentul de înregistrare funcţionează.
2. s. n. zgomot sec (a ceva care se închide).
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. commande)
1. ordin, dispoziţie, poruncă.
3. conducere a unei unităţi militare.
4. post de ~ = loc unde stă comandantul trupelor şi de unde transmite comanda operaţiilor.
5. ordin verbal sau prin semnal dat militarilor de un comandant pentru executarea simultană a unei mişcări.
6. acţiune de comandare a unui sistem tehnic.
7. echipamentul necesar efectuării ei.
8. dublă ~ = dispozitiv de pilotaj care permite ca doi piloţi să acţioneze comenzile.
9. (inform.) instrucţiune, parte integrantă a informaţiei transmise calculatorului de către utilizator.
10. cerere de marfă adresată unui furnizor, lucrare cerută unui meseriaş, unui antreprenor etc.
11. marfa comandată.
12. de ~ = executat după indicaţiile clientului.
13. (mar.) suprastructură pe o navă în care se află timoneria, camera hărţilor, cabina comandantului etc.
14. parâmă subţire (saulă) cu care se înfăşoară capătul unei parâme groase, împiedicându-i despletirea.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. connectique)
1. tehnica şi echipamentul de conectare ale diferitelor elemente ale unei configuraţii informatice.
Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. déséquiper)
1. tr. a lua echipamentul (unui militar, unei nave de război).
2. refl. a-şi scoate echipamentul, a se dezbrăca.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. giravion)
1. autogir combinat, cu echipamentul de sustentaţie dintr-un rotor neantrenat şi o aripă de avion.
Parte de vorbire: s.
Origine: (germ. Halte/stelle/, fr. halte)
1. stație mică de cale ferată, unde nu se opresc decât trenuri locale.
3. scurtă oprire a unei trupe în marș, pentru odihnă, ajustarea echipamentului sau verificarea tehnicii de luptă.
4. punct rutier de oprire obligatorie pentru îndeplinirea unor formalități administrative sau plata unei taxe.