Dictionar

Haltă

Parte de vorbire: s.
Origine: (germ. Halte/stelle/, fr. halte)

1. stație mică de cale ferată, unde nu se opresc decât trenuri locale.

2. (fam.) oprire, popas.

3. scurtă oprire a unei trupe în marș, pentru odihnă, ajustarea echipamentului sau verificarea tehnicii de luptă.

4. punct rutier de oprire obligatorie pentru îndeplinirea unor formalități administrative sau plata unei taxe.


Revistă

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (it. rivista, după fr. revue)

1. publicație periodică cu articole, studii, recenzii etc. din domenii variate sau de strictă specialitate.

2. (mil.) ~ de front (sau de bord) = inspecție a trupelor (sau a echipajului navei) de către comandant pentru verificarea gradului de pregătire, a stării echipamentului, armamentului și tehnicii de luptă.

3. a trece în ~ = a) a face inspecția trupelor; b) a examina pe rând anumite fapte.

4. gen de spectacol de estradă cu muzică, dans, cuplete și scenete vesele.


Suspensie

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. suspension, lat. suspensio)

1. întrerupere (intenționată) a șirului gândirii, a comunicării.

2. în ~ = suspendat temporar, amânat.

3. sistem format din particule solide foarte fine care se găsesc în echilibru într-un lichid.

4. mod de susținere a echipamentului mobil al unui instrument; piesele care susțin acest echipament.

5. legătură elastică dintr-un sistem tehnic și reazemul lui, care amortizează zguduirile mai mari.


Dezechipare

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (dezechipa)

1. acțiunea de a (se) dezechipa și rezultatul ei.

2. acțiunea de demontare și retragere a echipamentului de pe un vas, de la o unitate militară etc.

3. (prin general.) dezbrăcare.

4. (antonim) echipare.