Parte de vorbire: s.
Origine: (engl., fr. basket)
1. s. n. joc sportiv între două echipe a câte 5 jucători, în care mingea se aruncă într-un coş fixat de un stâlp pe terenul echipei adverse; baschetbal.
2. s. m. pl. încălţăminte de sport asemănătoare unor ghete de pânză cu talpă groasă.
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (engl., fr. basket-ball; din engl. basket „coș” + ball „minge”)
1. sport care opune două echipe de cinci jucători, care se străduiesc în timpul foarte scurt (30 de secunde) în care o echipă are dreptul de a păstra mingea, să marcheze puncte prin aruncarea mingii în coșul echipei adverse; baschet.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. coéquipier)
1. membru al unei echipe, al unei formaţii etc., în raport cu ceilalţi membri ai echipei.
Parte de vorbire: s.
Origine: (engl., fr. corner)
1. lovitură de colţ la fotbal care se acordă echipei în atac dacă mingea depăşeşte linia de poartă, atinsă ultima oară de un jucător din apărare.
Parte de vorbire: s.m.
Origine: (fr. défenseur, lat. defensor)
1. persoană care apără pe cineva sau ceva împotriva agresiunii reale sau potențiale; apărător.
2. persoană responsabilă cu apărarea unui acuzat în instanță; avocat.
3. (sport) jucător, în diferite sporturi de echipă, a cărui sarcină echivalează cu împiedicarea echipei adverse să marcheze.
Parte de vorbire: s.m.
Origine: (engl. goalkeeper)
1. (sport) jucător însărcinat să protejeze poarta echipei sale, astfel încât mingea să nu treacă linia porții; portar la fotbal.