Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. équité, lat. aequitas)
1. egalitate, dreptate, nepărtinire.
2. cinste.
3. comportare bazată pe respectarea riguros reciprocă a drepturilor şi a obligaţiilor, pe satisfacerea în mod egal a intereselor fiecăruia.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (după fr. iniquité)
1. caracterul a ceea ce este nedrept, a ceea ce dăunează echității; act inic, nedreptate, injusteţe.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (ne- + echitate)
1. caracterul a ceea ce este injust, nedrept; nedreptate gravă, inechitate.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (după fr. iniquité)
1. caracterul a ceea ce este nedrept, a ceea ce dăunează echității; act inic, nedreptate, injusteţe.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (lat. iniquitas)
1. caracterul a ceea ce este inic, nejust; nedreptate gravă, inechitate.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. injustice, lat. iniustitia)
1. lipsă de justiție sau de echitate; act sau situație contrară justiției, echității; nedreptate.
2. (antonime) justiție, inechitate.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. justice, lat. iustitia)
1. totalitatea instanţelor judiciare; sistem de funcţionare a acestor instanţe.
2. activitate fundamentală a statului, în soluţionarea litigiilor.
Parte de vorbire: s.
Origine: (înv. „dreptate” < drept + suf. -ătate)
1. principiu moral și juridic care cere să se dea fiecăruia ceea ce i se cuvine și să i se respecte drepturile; echitate; faptul de a recunoaște drepturile fiecăruia și de a acorda fiecăruia ceea ce i se cuvine.
2. cu (sau după) ~ = după lege, cum se cuvine, în mod just, pe drept, echitabil.
3. pe bună ~ = pe drept cuvânt, în mod întemeiat.
4. a face cuiva ~ = a repara o nedreptate săvârșită cuiva; a recunoaște dreptul cuiva într-o chestiune oarecare.
5. a avea ~ = a fi întemeiat în ceea ce spune sau în ceea ce face.
6. a da (cuiva) ~ = a recunoaște că ceea ce spune sau face (cineva) este întemeiat, îndreptățit, just.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (ne- + echitate)
1. caracterul a ceea ce este injust, nedrept; nedreptate gravă, inechitate.