echivalenţă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. équivalence)

1. însușire a tot ceea ce este echivalent; egalitate de valoare, de semnificație etc.
2. (log.) relație între două enunțuri sau judecăți care sunt adevărate sau false împreună.
3. (mat.) relație simetrică, reflexivă și tranzitivă între elementele unei mulțimi.
4. simptom care substituie un altul obișnuit pentru o anumită boală.
5. manifestare patologică la epileptici, care înlocuiește crizele propriu-zise.

adecvaţie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. adéquation, lat. adaequatio)

1. faptul, însuşirea de a fi adecvat; echivalenţă.

analogism

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. analogisme)

1. analogie, echivalenţă.
2. raţionament prin analogie.

asimilabil, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. assimilable)

1. care poate fi asimilat; care este susceptibil de asimilare.
2. (politică) care este susceptibil să se integreze într-o societate, până la punctul de a se asemăna cu ceilalți.
3. care poate fi integrat într-un alt corp ierarhic prin echivalență.
4. (despre alimente) care este capabil de transformare organică.
5. (despre sol) elemente ~e = elemente din sol pe care plantele le pot absorbi și, după ce le-au supus transformărilor corespunzătoare, le pot incorpora în substanțele proprii.
6. (antonime) neasimilabil, inasimilabil.

coincidenţă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. coïncidence)

1. faptul de a coincide; potrivire (întâmplătoare) a două lucruri, evenimente etc.; echivalenţă, concordanţă.

echipolenţă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. équipollence, lat. aequipollentia)

1. egalitate de forţe, de puteri.
2. (log.) raport de egalitate între două propoziţii sau concepte de aceeaşi extensie; echivalenţă.
3. (mat.) relaţie între vectori echipolenţi.

egalitate

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. égalité)

1. stare a două sau a mai multor lucruri egale între ele.
2. (sport) rezultat constituit dintr-un număr egal de puncte.
3. principiu potrivit căruia tuturor oamenilor, statelor sau națiunilor li se recunosc aceleași drepturi și li se impun aceleași îndatoriri prevăzute de regula de drept; situație în care oamenii se bucură de aceleași drepturi și au aceleași îndatoriri.
4. (mat.) echivalență între două sau mai multe mărimi, elemente, factori etc. egali; expresie a acestei relații redată prin semnul egal (=).