Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. ecclésiarque)
1. cleric care are în grija sa rânduiala serviciului religios.
Parte de vorbire: I. adj., II. s.m.f., III. s.m.
Origine: (lat. exorcista, fr. exorciste)
2. II. practicant al exorcismului; persoană care alungă demonii printr-o ceremonie, ritual etc.
3. III. ecleziarh, în Evul Mediu, care căuta, prin rugăciuni, să-i vindece pe cei „posedaţi de diavol”.
4. cleric care a primit puterea de a exorciza.