Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. éclipser)
1. tr. a întuneca lumina unui astru.
2. (fig.) a umbri, a lăsa în umbră.
3. refl. (fam.) a dispărea, a rămâne în umbră.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. éclipse, lat. eclipsis, gr. ekleipsis)
1. dispariție parțială sau totală a imaginii unui astru, ca urmare a interpunerii altui astru între acesta și observator, sau a intrării lui în conul de umbră a altui corp ceresc.
2. (mar.) intermitență a luminii unui far sau a unei geamanduri luminoase.
3. instalație de semnalizare prin becuri electrice așezate pe catargul navelor.
4. (fig.) dispariție sau trecere în umbră temporară a unei persoane, a unui lucru.
5. întunecare, pierdere temporară a cunoștinței.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. comète, lat. cometa, gr. kometes, stea cu plete)
1. corp ceresc format dintr-un nucleu înconjurat de o nebuloasă, cu o prelungire luminoasă, din diferite gaze rarefiate, care descrie o eclipsă întinsă în jurul Soarelui.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. émersion, lat. emersio)
1. ieşire parţială a unui corp dintr-un lichid în care a fost cufundat; stare în care se află un asemenea corp.
2. reapariţie pe bolta cerească a unui astru eclipsat.
Parte de vorbire: vb.
Origine: (lat. obtenebrare)
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. occultation, lat. occultatio)
1. eclipsare temporară a unui astru datorită interpunerii unui alt astru între acesta şi observator.
2. dispariţie a ceva; disimilare.
3. (mar.) acoperirea temporară a luminii unui far prin interpunerea unui ecran.
Parte de vorbire: vb. (înv., reg.)
Origine: (v. întuneric)
1. tr., refl. a (se) face întunecos, obscur; a (se) întuneca.
2. refl. (despre corpuri cerești) a-și pierde temporar strălucirea suferind o eclipsă; a (se) întuneca.
3. (var.) a (se) întunereci, a (se) întunerici, a (se) înturereca.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (întuneca + -ime)
1. întuneric de nepătruns; beznă, obscuritate.
2. (pop.) ~ de soare = eclipsă de soare.
3. (fig.) lipsă de civilizație; lipsă de cultură; incultură.