Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. descendant, lat. descendens)
1. adj. care coboară; descensiv.
2. nod ~ = unul dintre cele două puncte în care planul orbitei unei planete taie planul eclipticii.
4. s. n. (astrol.) semn zodiacal reprezentând punctul opus ascendentului (III, 2).
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. draconitique)
1. referitor la linia care uneşte punctele de intersecţie ale orbitei Lunii cu planul eclipticii.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. équionoxial, engl. equinoctial)
2. punct ~ = fiecare dintre cele două puncte de intersecţie a eclipticii cu ecuatorul ceresc, în care se află Soarele la echinocţiu.
3. (despre flori) care rămâne în fiecare zi 12 ore deschisă şi 12 ore închisă; сarе se deschid şi se închid la anumite ore.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. écliptique)
1. adj. referitor la ecliptică.
2. coordonate ~e = latitudinea și longitudinea aștrilor pe sfera cerească.
3. s. f. orbită descrisă de Soare în mișcarea lui aparentă anuală pe bolta cerească.
4. axa ~cii = diametru al sferei cerești perpendicular pe planul eclipticii.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. obliquité)
1. însuşirea de a fi oblic; poziţie oblică.
2. (astr.) ~a eclipticii = unghiul de înclinaţie a eclipticii, de aproximativ 23º27’, faţă de planul ecuatorului ceresc.
3. (mat.) relaţie de poziţie a două drepte sau planuri, caracterizată prin unghiul lor.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. vernal, lat. vernalis)
1. referitor la primăvară, de primăvară.
2. (astr.) punct ~ = punct de intersecţie al eclipticii cu ecuatorul ceresc, care marchează echinocţiul de primăvară.