Dictionar

Rezultate principale (Ecluză):

Ecluza

Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. écluser)

1. tr. a bara apa cu o ecluză.

2. intr. (despre nave) a trece printr-o ecluză.


Ecluză

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. écluse)

1. construcție hidrotehnică amplasată pe o cale navigabilă, care permite trecerea navelor de la un nivel al apei la altul; stăvilar.

2. cameră metalică etanșă, presurizată, la partea superioară a unui cheson, destinată intrării și ieșirii personalului sau materialelor; campană.

3. cameră care permite ieșirea echipajului dintr-un submarin, sub apă, fără inundarea acestuia.

4. compartiment special, cu etanșeizare comandată, al unei nave spațiale, destinat ieșirii cosmonauților în spațiul cosmic.


Rezultate secundare (Ecluză):

Campană

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. campane, lat., it. campana, clopot)

1. capitel al unei coloane corintice sau dorice.

2. construcţie de metal în formă de clopot, care leagă camera de lucru a unui cheson (3) cu exteriorul; ecluză (2) cu aer comprimat.

3. (muz.; pl.) instrument de percuţie din metal, în formă de cupă răsturnată, pusă în vibraţie prin lovirea cu un ciocan de lemn; clopote.


Ecluza

Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. écluser)

1. tr. a bara apa cu o ecluză.

2. intr. (despre nave) a trece printr-o ecluză.


Ecluzier, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. éclusier)

1. adj. referitor la ecluză.

2. s. m. muncitor care manevrează ecluzele.


Ecluzist, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (ecluză + -ist)

1. muncitor la ecluză.


şardonetă

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. chardonnet)

1. scafă în formă de evantai.

2. marginea din aval a nişei unei porţi de ecluză.