ecran

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. écran)

1. suprafață mată (albă) pe care se proiectează imaginile cu un aparat de proiecție; (p. ext.) cinematograf.
2. micul ~ = televizor. (p. ext.) televiziune.
3. perete, înveliș de protecție contra factorilor fizici externi.

ecrana

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (ecran)

1. a sustrage un anumit sistem fizic câmpurilor electrice sau magnetice exterioare, cu ajutorul unui ecran.

ecraniza

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (ecran + -iza)

1. a transpune o lucrare literară sau muzicală într-o operă cinematografică, a adapta pentru ecran.

ecranizare

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (ecraniza)

1. acțiunea de a ecraniza; adaptare cinematografică.

miniecran

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (mini- + ecran)

1. ecran miniaturizat (de dimensiuni reduse).

olecran

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. olécrâne)

1. apofiză a extremității superioare a cubitusului, formând proeminența cotului.

teleecran

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. télécran)

1. ecran de televiziune pentru o sală mare.

anamorfoza

Parte de vorbire:  vb. tr.  
Etimologie: (fr. anamorphoser)

1. a efectua o anamorfozare.
2. a realiza o deformare reversibilă a unei imagini folosind un sistem optic sau o transformare matematică.
3. a distorsiona imaginile unui film sau a unui program de televiziune folosind un sistem optic sau electronic, în vederea adaptării acestuia la un ecran de calculator sau de televiziune.

anamorfozare

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (anamorfoza)

1. procedeu de filmare în cinemascop prin comprimarea imaginii astfel încât să se poată înregistra pe pelicula obținută imagini corespunzătoare ecranului lat.

aureolă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. auréole, lat. aureola)

1. cerc luminos cu care pictorii înconjură capetele unor personaje, în special ale sfinților; nimb.
2. halo în jurul unui astru, al unei efigii, pe o fotografie etc.
3. zonă luminoasă care înconjură flacăra propriu-zisă.
4. fenomen de iluminare parazită, sub formă de inele concentrice, în jurul punctelor luminoase de pe ecranul tubului cinescop.
5. efect nedorit de zonă luminoasă pe mărcile poștale litografiate.
6. (fig.) glorie, faimă; aură (1).

baleia

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. balayer)

1. a parcurge cu un fascicul electronic suprafața ecranului luminescent al unui tub catodic.
2. (fig.) a mătura.

baleiaj

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. balayage)

1. explorare cu ajutorul unui fascicul electronic a suprafeței ecranului unui tub catodic.
2. evacuare forțată cu ajutorul unui curent de aer sau al unui amestec carburant a gazelor arse din cilindrul unui motor cu ardere internă.

cameră

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (it. camera)

1. încăpere într-un apartament.
2. muzică de ~ = muzică destinată unui număr redus de interpreți.
3. compartiment într-un sistem tehnic (instalație, mașină, aparat).
4. ~ obscură = a) încăpere neluminată sau cu lumină de o anumită culoare, în care se lucrează cu materiale fotosensibile; b) dispozitiv cu ajutorul căruia se obține pe un ecran imaginea răsturnată a unui obiect; ~ fotografică = a) aparat fotografic; b) cameră obscură de televiziune (sau videocaptoare), aparat complex pentru captarea imaginii și transformarea ei în semnale video; ~ de combustie = încăpere a motorului cu ardere internă în care se aprinde amestecul de gaze.
5. tub închis de cauciuc care se umflă cu aer și care se așază pe roată sub anvelopă.
6. balon de cauciuc al unei mingi de sport.
7. adunare parlamentară constituită; organ suprem al puterii de stat.
8. (ec.) instituție având ca obiectiv sprijinirea activității dintr-un anumit domeniu.