Dictionar

Familie

Parte de vorbire: s.
Origine: (lat. familial, it. famiglia, fr. familie)

1. formă istorică de comunitate umană, grup de oameni legați prin consangvinitate și înrudire; (spec.) grup social având la bază căsătoria, alcătuit din soți și copii.

2. totalitatea persoanelor care descind dintr-un strămoș comun; neam, descendență.

3. dinastie.

4. (la romani) totalitatea celor care se aflau în aceeași casă sub autoritatea unui „pater familias”, șef juridic al casei (copii, rude, sclavi, animale, lucruri).

5. (fig.) grup de oameni strâns unit, legat prin interese și idealuri comune.

6. ~ lexicală = serie de cuvinte înrudite, prin derivare, compunere sau prin schimbarea valorii gramaticale de la același cuvânt de bază.

7. grup de limbi cu trăsături comune care provin din aceeași limbă inițială.

8. diviziune a ordinului, mai mare decât genul.

9. grup de plante, animale, elemente sau combinații chimice cu trăsături comune.

10. ~ de albine = totalitatea albinelor dintr-un stup.

11. ~ radioactivă = ansamblul format dintr-un element radioactiv inițial și din toate elementele rezultate din acesta prin dezintegrări succesive.

12. (mat.) mulțime de drepte, curbe sau suprafețe care au o caracteristică intrinsecă comună, ecuațiile lor conținând un parametru real.


Necompatibilitate

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (cf. fr. non-compatibilité)

1. caracterul sau starea a ceea ce este incompatibil; incompatibilitate, nepotrivire.

2. imposibilitatea de a fi de acord, de a trăi împreună.

3. imposibilitatea de a lua anumite medicamente în același timp.

4. starea de nepotrivire între două funcții, profesii sau sarcini, care face ca o persoană nu le poată exercita ori ocupa simultan.

5. (matematică) însușire a unui sistem de ecuații de a nu admite soluții comune pentru toate ecuațiile din sistem.

6. (logică) cazul a două fenomene care nu pot apărea simultan din motive logice.

7. (antonime) compatibilitate, potrivire.