Parte de vorbire: I. adj., II. s.m.f.
Origine: (fr. œcuméniste)
1. I. referitor la ecumenism, mișcare care urmărește să unească toate bisericile creștine.
2. care pledează pentru ecumenism.
3. II. adept al ecumenismului.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. irénique, lat. irenicus, gr. eirenikos)
1. inspirator de pace; pacific.
2. (religie) care caută ecumenismul, înțelegerea între oameni cu opinii religioase divergente.