OK
X
ecvestru, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (fr. équestre, lat. equester, -tris)
1.
de
călăreț;
(despre
opere
plastice)
care
reprezintă
o
persoană
călare.
cavaler
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (rus. kavaler, it. cavaliere, fr. cavalier)
1.
membru
al
ordinului
ecvestru
din
vechea
Romă,
din
cetățenii
bogați.
2.
nobil
feudal
admis
într-un
ordin
militar
în
cadrul
unei
ceremonii
speciale;
(astăzi)
membru
al
unui
ordin
militar
religios.
3.
membru
al
unui
ordin
onorific;
posesor
al
unor
decorații.
4.
~
de
industrie
=
îmbogățit
în
urma
speculațiilor;
șarlatan,
escroc.
5.
om
generos,
nobil,
plin
de
abnegație;
om
cu
purtări
alese.
6.
bărbat
care
însoțește
o
femeie
în
societate.
7.
bărbat
necăsătorit;
holtei,
burlac.
8.
~
de
onoare
=
tânăr
necăsătorit
care-i
însoțește
pe
miri
la
cununie.
clav
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (lat. clavus)
1.
bandă
de
stofă
purpurie,
care,
aplicată
pe
tunică,
indica
apartenența
la
ordinul
senatorial
sau
ecvestru
în
vechea
Romă.
2.
margine
de
lână
purpurie
în
toga
pretextă
ca
semn
al
cetățenilor
romani
sub
15
ani.