Dictionar

Edentat, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. édenté/s/)

1. adj. fără dinţi.

2. s. n. pl. ordin de mamifere lipsite de dinţi.


Edentaţie

Parte de vorbire: s.
Origine: (după fr. édenter)

1. pierdere ori lipsă a dinţilor.


Gliptodon

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. glyptodon)

1. mamifer edentat fosil, de talie mare, cu o carapace dorsală, sudată coloanei vertebrale.


Pangolin

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. pangolin)

1. mamifer insectivor edentat din regiunile tropicale, cu corpul acoperit de solzi cornoşi şi coadă lungă.


Tardigrad, -ă

Parte de vorbire: adj., s.
Origine: (fr. tardigrade/s/)

1. adj. (despre animale) care merge încet.

2. s. n. pl. grup de animale nevertebrate edentate (arahnide) foarte mici, cu corpul oval, acoperit cu o cuticulă chitinoasă, care se deplasează greoi.

3. încrengătură de articulate minuscule care trăiesc în mușchi sau licheni și, mai rar, în apele dulci ori sărate, mișcându-se foarte încet cu ajutorul a patru perechi de picioare scurte, conice, terminate cu gheare.


Tatu

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. tatou)

1. mamifer edentat nocturn din America tropicală, cu corpul acoperit cu plăci cornoase articulate printr-un ţesut flexibil, care se poate încolăci ca un ghem.


Unau

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr., engl. unau)

1. mamifer edentat arboricol, cu mişcări leneşe, din America tropicală.


Edental

Parte de vorbire: s.n.
Origine: (edenta + -al)

1. (zool.) (la plural) ordin de mamifere fără dinți sau cu dinții atrofiați; edentat.

2. (zool.) mamifer care face parte din acest ordin; edentat.