Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. éditer)
1. a publica și a pune în vânzare o lucrare, o carte, o revistă, o emisiune poștală, un disc etc.
2. a stabili pentru publicare un text, pe baza unor cercetări competente.
3. (inform.) a pregăti textual datele unui program, în vederea prelucrării lor la ordinator.
Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. accréditer)
1. a da autoritatea necesară unui reprezentant diplomatic pe lângă un guvern străin; a împuternici.
3. (fin.) a deschide, a pune la dispoziţia cuiva un acreditiv.
Parte de vorbire: vb.
Origine: (co- + edita)
1. a edita în asociaţie cu cineva (o operă).
Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. créditer)
1. a acorda (cuiva) un credit (1); a vinde cuiva pe credit.
2. (fig.) a arăta cuiva consideraţie, stimă.
3. (cont.) a înregistra creditul unui cont.
Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. discréditer)
1. tr., refl. a(-şi) pierde reputaţia, a (se) compromite.
Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. méditer, lat. meditari)
1. intr. a cugeta, a gândi adânc, a reflecta.
2. tr. a pregăti în particular un elev, un student.
Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. prémediter, lat. premeditari)
Parte de vorbire: s.
Origine: (acredita)
2. scrisori de ~ = documente diplomatice prin care se confirmă calitatea unui reprezentant diplomatic.
Parte de vorbire: s.
Origine: (engl. alkaptonuria)
1. afecţiune metabolică ereditară care se manifestă prin artropatie, pigmentare a cartilajelor şi eliminare de urină.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. allélomorphe)
1. (biol.; despre un caracter ereditar) sub mai multe forme.
Parte de vorbire: s.
Origine: (lat. allodium)
1. (în feudalism) domeniu funciar ereditar în deplină proprietate, scutit de orice sarcini şi deosebit de feudă.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. ancestral)
1. ereditar, de la strămoşi; străvechi.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (germ. apollinisch)
1. referitor la zeul Apolo; apolinar.
2. luminos, senin, echilibrat.
3. (la Nietzsche) spirit meditativ, caracterizat prin echilibru, armonie, măsură, claritate în gândire.