editor, -oare

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. éditeur, lat. editor)

1. s.m.f. persoană, societate care editează cărți, reviste etc.
2. persoană care pregătește publicarea unor texte, o emisiune de televiziune etc.
3. cel care efectuează editarea programelor pe un ordinator.
4. s.n. (inform.) parte a unui calculator care face editarea programelor.

editorial

Parte de vorbire:  adj., s.  
Etimologie: (fr. éditorial)

1. adj. referitor la edituri sau editări.
2. s. n. articol de fond care exprimă punctul de vedere al unei publicații sau al unui post de emisiune într-o anumită problemă.

editorialist

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. éditorialiste)

1. autor al editorialului unui ziar.

proveditor

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (it. provveditore, fr. provéditeur)

1. înalt funcționar în vechea republică a Veneției, însărcinat cu inspectarea sau comanda unei flote, fortificații sau provincii.

abandon

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. abandon)

1. acțiunea de a rupe legătura care atașa o persoană de un lucru sau de o altă persoană.
2. acțiunea de a înceta de a se ocupa de ceva sau de cineva.
3. actul de renunțare la o calitate, un loc de muncă sau o funcție.
4. părăsire a unei nave aflate în pericol de scufundare.
5. părăsire a unui bun sau renunțare la un drept.
6. renunțare la o cauză, credință etc.
7. cedare (la o stare, un sentiment).
8. (drept) actul prin care un debitor abandonează toate bunurile sale creditorilor săi, pentru a se proteja de urmărirea lor.
9. (sport) retragere dintr-o competiție.
10. ~ familial = părăsire a copiilor, a familiei.

antihreză

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. antichrèse)

1. (jur.) cedarea de către creditor a venitului unui bun imobil aparținând debitorului.

aparat

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (lat. apparatus, fr. apparat, germ. Apparat)

1. sistem tehnic care servește pentru o operație tehnică, științifică etc.
2. instalație, unealtă pentru exerciții gimnastice.
3. (anat.) ansamblu de organe care îndeplinesc aceeași funcție în organism.
4. totalitatea serviciilor unei instituții.
5. ~ de stat = totalitatea organelor de stat care îndeplinesc funcțiile acestuia.
6. totalitatea procedeelor și mijloacelor într-o anumită muncă.
7. ~ științific = totalitatea mijloacelor de cercetare într-o muncă științifică; ~ critic = notele explicative care însoțesc un text, comentat de editor.

cedent

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (lat. cedens)

1. creditor care, printr-un contract de cesiune, transmite altcuiva dreptul său de creanță.

chirografar, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. chirographaire)

1. (jur.; despre persoane; și s.) care deține un drept personal de creditor pe baza unui act sub semnătură privată.

cocreditor, -oare

Parte de vorbire:  s.m.f.  
Etimologie: (co- + creditor)

1. fiecare dintre cei care au acordat un credit în comun, considerat în raport cu ceilalți; creditor împreună cu altcineva; (antonim) codebitor.