Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. éditeur, lat. editor)
1. s.m.f. persoană, societate care editează cărți, reviste etc.
2. persoană care pregătește publicarea unor texte, o emisiune de televiziune etc.
3. cel care efectuează editarea programelor pe un ordinator.
4. s.n. (inform.) parte a unui calculator care face editarea programelor.
Parte de vorbire: adj., s.
Origine: (fr. éditorial)
1. adj. referitor la edituri sau editări.
2. s. n. articol de fond care exprimă punctul de vedere al unei publicaţii sau al unui post de emisiune într-o anumită problemă.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. éditorialiste)
1. autor al editorialului unui ziar.
Parte de vorbire: s.
Origine: (it. provveditore, fr. provéditeur)
1. înalt funcţionar în vechea republică a Veneţiei, însărcinat cu inspectarea sau comanda unei flote, fortificaţii sau provincii.
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. abandon)
1. acțiunea de a rupe legătura care atașa o persoană de un lucru sau de o altă persoană.
2. acțiunea de a înceta de a se ocupa de ceva sau de cineva.
3. actul de renunțare la o calitate, un loc de muncă sau o funcție.
4. părăsire a unei nave aflate în pericol de scufundare.
5. părăsire a unui bun sau renunțare la un drept.
6. renunțare la o cauză, credință etc.
7. cedare (la o stare, un sentiment).
8. (drept) actul prin care un debitor abandonează toate bunurile sale creditorilor săi, pentru a se proteja de urmărirea lor.
9. (sport) retragere dintr-o competiţie.
10. ~ familial = părăsire a copiilor, a familiei.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. antichrèse)
1. (jur.) cedarea de către creditor a venitului unui bun imobil aparţinând debitorului.
Parte de vorbire: s.
Origine: (lat. apparatus, fr. apparat, germ. Apparat)
1. sistem tehnic care serveşte pentru o operaţie tehnică, ştiinţifică etc.
2. instalaţie, unealtă pentru exerciţii gimnastice.
3. (anat.) ansamblu de organe care îndeplinesc aceeaşi funcţie în organism.
4. totalitatea serviciilor unei instituţii.
5. ~ de stat = totalitatea organelor de stat care îndeplinesc funcţiile acestuia.
6. totalitatea procedeelor şi mijloacelor într-o anumită muncă.
7. ~ ştiinţific = totalitatea mijloacelor de cercetare într-o muncă ştiinţifică; ~ critic = notele explicative care însoţesc un text, comentat de editor.
Parte de vorbire: s.
Origine: (lat. cedens)
1. creditor care, printr-un contract de cesiune, transmite altcuiva dreptul său de creanţă.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. chirographaire)
1. (jur.; despre persoane; şi s.) care deţine un drept personal de creditor pe baza unui act sub semnătură privată.
Parte de vorbire: s.m.f.
Origine: (co- + creditor)
1. fiecare dintre cei care au acordat un credit în comun, considerat în raport cu ceilalți; creditor împreună cu altcineva; (antonim) codebitor.