Parte de vorbire: adj., s.
Origine: (fr. éditorial)
1. adj. referitor la edituri sau editări.
2. s. n. articol de fond care exprimă punctul de vedere al unei publicaţii sau al unui post de emisiune într-o anumită problemă.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. éditorialiste)
1. autor al editorialului unui ziar.
Parte de vorbire: s.
Origine: (engl. columnist)
1. foiletonist; autor de editoriale.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. éditorialiste)
1. autor al editorialului unui ziar.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (extra1- + editorial)
1. (despre regimul tipăriturilor) în afara sectorului editorial.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. fond)
1. ceea ce este esențial într-un lucru, conținut.
2. articol de ~ = articol care tratează o problemă importantă actuală; editorial; ~ lexical principal = partea esențială și cea mai stabilă a vocabularului unei limbi, cuvintele care exprimă noțiunile fundamentale din viața și activitatea oamenilor și constituind baza pentru formarea de cuvinte noi.
3. în ~ = în realitate, de fapt.
4. trăsăturile de bază ale caracterului, ale individualității unei persoane.
5. culoare de bază a unui tablou, a unei țesături etc. din care se detașează figurile, detaliile; fundal.
6. strat de culoare sau ornament peste care se tipărește un text.
7. (sport) alergare de rezistență pe distanță lungă.
8. (fiz.) radiație greu de înlăturat sau inevitabilă, cu caracter parazit, în prezența căreia se efectuează o experiență sau măsurare.
9. totalitatea mijloacelor materiale și bănești de care dispune o întreprindere, o instituție etc.
10. ~ de acumulare = parte a venitului național pe seama căreia se realizează creșterea și perfecționarea producției, se creează rezerve și se asigură sporirea fondurilor și rezervelor materiale din sfera neproductivă.
11. totalitatea bunurilor, a valorilor dintr-un anumit domeniu.
12. ~ de cărți = totalitatea cărților pe care le posedă o bibliotecă; ~ de comerț = totalitatea mărfurilor și elementelor necesare care contribuie la exercitarea unui comerț normal și profitabil.
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. report)
1. trecere a unei sume din josul unei coloane în fruntea coloanei următoare a unui registru; suma reportată.
2. transfer al unui desen de pe un material pe altul, în vederea imprimării litografice.
3. amânare pe o altă dată decât cea inițial stabilită.
4. prelungire a unei operații de bursă ajunse la termen până la lichidarea următoare.
5. trecere a unei lucrări editoriale dintr-un plan de apariție în următorul.