Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. éducatif)
1. care aparține educației, referitor la educație; care contribuie la educația cuiva; educațional.
2. cu valoare formativă.
Parte de vorbire: s.
Origine: (auto1- + disciplinare)
1. acţiune educativă exercitată asupra cuiva de către persoana sau grupul social respectiv.
Parte de vorbire: s.
Origine: (auto1- + realizare)
1. proces educativ axat pe participarea individului la acţiuni susţinute în scopul dezvoltării propriei personalităţi.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr., engl. club)
1. cerc pe lângă o întreprindere, o instituţie, un sindicat etc., unde se reunesc membrii săi în timpul liber pentru activităţi cultural-educative, sport etc.
2. (în ţările capitaliste) asociaţie (politică), cerc de persoane care se întrunesc regulat într-un anumit local; localul însuşi.
3. (mar.) vergă montată pe bompresul corăbiilor mari pentru a susţine marginea de întinsură a velelor triunghiulare numite focuri.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. didacthèque)
1. bibliotecă de programe educative.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. édifiant)
1. care duce, prin exemplu sau vorbire, la virtute, la evlavie; moral, moralizator, educativ.
2. care edifică; care oferă cuiva o modalitate decisivă de a se lumina sau de a-și forma o părere; edificator.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (engl. educational, fr. éducationnel)
1. referitor la educaţie în general, la învăţământul care urmăreşte dezvoltarea capacităţilor şi formarea aptitudinilor; care ţine de ştiinţa educaţiei; educativ.