Dictionar

Rezultate principale (Educaţie,):

Educaţie

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. éducation, lat. educatio)

1. activitate socială cu caracter fundamental de transmitere a experienței de viață, a culturii către generații tinere, de influențare sistematică și conștientă a dezvoltării intelectuale, morale sau fizice; totalitatea acestei acțiuni.

2. (p. ext.) culturalizare, ridicare metodică a nivelului ideologic, cultural, profesional; faptul de a dezvolta facultățile morale, intelectuale și fizice ale unui om, ale unui popor etc.

3. bună creștere, bună cuviință.

4. educație fizică = dezvoltare armonioasă a fizicului prin exerciții gimnastice.


Rezultate secundare (Educaţie,):

Autoeducaţie

Parte de vorbire: s.
Origine: (auto1- + educaţie)

1. proces de formare a propriei personalităţi prin eforturi personale.


Coeducaţie

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. coéducation)

1. educaţie în comun a băieţilor şi fetelor în aceeaşi şcoală şi clasă.


Intereducaţie

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. interéducation)

1. educaţie a copiilor prin copii.


Metaeducaţie

Parte de vorbire: s.
Origine: (meta- + educaţie)

1. pregătire educativă necesară omului contemporan în vederea însuşirii deprinderilor de a utiliza atât cantitatea de informaţie tehnico-ştiinţifică şi culturală, cât şi sistemele de comunicare şi de documentare existente.


Teleeducaţie

Parte de vorbire: s.
Origine: (tele2 + educaţie)

1. transmitere de programe educative prin televiziune.


Analfabetism

Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. analphabétisme)

1. incapacitatea sau dificultatea de a citi, scrie, înțelege un text/propoziție și număra, cel mai adesea din cauza lipsei de educație; neștiință de carte.


Andragogie

Parte de vorbire: s.
Origine: (andr- + -agogie)

1. ştiinţa şi practica educaţiei adulţilor.


Autoeducativ, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (autoeduca + -tiv, cf. it. autoeducativo)

1. caracteristic autoeducației.

2. cu caracter de autoeducație.

3. cu efect de autoeducație.

4. referitor la autoeducaţie.


Autoformaţie

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (auto- + formaţie)

1. educaţie prin sine însuşi; autoformare.

2. formare individuală prin învățământ la distanță care folosește instrumente educaționale multimedia.


Bildungsroman

Parte de vorbire: s.
Origine: (germ. Bildungsroman)

1. roman care înfăţişează procesul de formare a personalităţii eroului sub acţiunea educaţiei şi a experienţei dobândite.


Civic, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. civique, lat. civicus)

1. care aparține cetățenilor, privitor la cetățeni; cetățenesc.

2. care privește cetățenii în relațiile lor cu societatea organizată în stat.

3. care caracterizează, califică un bun cetățean (ex. simț civic).

4. în legătură cu cetățeanul și rolul său politic.

5. (Roma Antică) coroană = distincție acordată celui care a salvat viața unui cetățean roman.

6. educație = educație menită pregătească elevii pentru responsabilitățile lor viitoare de cetățeni.

7. (fig.) patriotic.