Dictionar

andragogie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (andr- + -agogie)

1. știința și practica educației adulților.
 

autoeducativ, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (autoeduca + -tiv, cf. it. autoeducativo)

1. caracteristic autoeducației.
2. cu caracter de autoeducație.
3. cu efect de autoeducație.
4. referitor la autoeducație.
 

bildungsroman

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (germ. Bildungsroman)

1. roman care înfățișează procesul de formare a personalității eroului sub acțiunea educației și a experienței dobândite.
 

educativ, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. éducatif)

1. care aparține educației, referitor la educație; care contribuie la educația cuiva; educațional.
2. cu valoare formativă.
 

educațional, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (engl. educational, fr. éducationnel)

1. referitor la educație în general, la învățământul care urmărește dezvoltarea capacităților și formarea aptitudinilor; care ține de știința educației; educativ.
 

pedagog, -ă

Parte de vorbire:  s.m.f.  
Etimologie: (fr. pédagogue, lat. paedagogus, gr. paidagogia)

1. cel care instruiește, educă pe copii, pe tineri; educator, (prin ext.) profesor.
2. specialist în pedagogie, știința și arta educației.
3. (antic.) sclav instruit care însoțea și învăța pe copiii stăpânului la școală.
4. (antonime) discipol, elev.